Atunci cand incepe!

Totul a inceput cu o propunere care am acceptat-o fara sa ma gandesc mult. Nebunia adolescentei si ideea de a face ceva nou m-a facut accept si pe langa asta sa-mi propun sa fie o experienta pozitiva. Cel putin pentru mine deoarece ma gandeam ca daca avem timp bun toti se vor distra sau se vor simti bine. Cel putin atunci asa credeam.
Am facut planul cum calatorim si am ales cel mai ieftin din punctul meu de vedere adica maxi taxi care facea cursele obisnuite.
Noaptea inainte sa plec nu prea am putut sa dorm deoarece am inceput sa ma gandesc la tot felul de lucruri. Mi-am dat seama ca nu cunosc atat de bine cele 5 fete pentru care eram coordonator. Pe doua dintre ele da si stiam asta-mi dadea dureri de cap. Comunicam bine la nivel superficial dar cand era vorba de a face lucruri acolo aveam moduri diferite de a privi lucrurile.
Am reusit sa dorm vreo doua ore intr-un sfarsit dar m-am trezit mult prea devreme. Era ora 5 si iesisem pe teresa ca imi placea racoare. Atat de bine mi-a facut aerul rece si roua din iarba incat am petrecut acolo aproape doua ore fara sa fac nimic.
Se trezisera parintii si atunci mi-am dat seama ca e timpul sa-mi fac bagajul. In 20 de minute era gata dar stiam ca o sa uit ceva dar sincer nu-mi pasa deoarece tot ce vream era sa plec.
Am plecat pe jos pana in autogara unde urma sa ma intalnesc cu fetele: D, I, I, A, A . Prefer sa scriu asa deoarece e posibil ca pe cineva sa fii uitat sau sa confund deoarece a fost acum 14 ani.
A venit autobuzul si am platit biletele si am prins locuri aproape toti. Eu am preferat sa stau in picioare deoarece am considerat ca fetele sunt in masura sa stea jos. Oricum adrenalina, emotiile si gandurile erau mult prea mari sa simt ca stau in picioare.
Nu stiu exact ce s-a intamplat in maxi dar stiu ca reusisem sa facem soferul sa schimbe muzica din manele in ceva care aveam eu pe CD.
Ajungem in Sibiu ca acolo ne intalneam cu echipa din Bucuresti. Am reusit cumva sa ne intalnim deoarece pentru mine era prima data acolo si nu cunosteam bine orasul.
Am facut cunostiinta unii cu altii si incercam sa vad cu cine as putea sa comunic de acolo. La prima vedere eram foarte deschis dar era doar o fata a timidatii mele deoarece lupta cu mine sa sa scap de acest lucru. Vazusem cativa cativa baieti iar unul din ei parea ca ar fi liderul grupului, indirect vorbim, deoarece liderii lor erau adulti toti. Aproape eram si eu dar eu ma simteam mai bine in grupul de adolescenti. De aceea am acceptat sa fiu coordonatorul grupului dar sa nu fiu in echipa de lideri.
Din fericire nu am putut acest lucru deoarece totul era sa decurga intr-o directie care mie imi aducea satisfactie.
Am ajuns in tabara in mai multe transporturi. Tabara era superba, exact ce imi doream: natura multa, rau, fara semnal si o cabana incapatoare.
Ne cazam si ajung sa stau cu baietii din Bucuresti deoarece nu putea sta cu fetele. Am ales sa stau intr-o camera cu unul dintre barbatii care-l cunosteam inainte deoarece ceilalti pareau sa se inteleaga bine si erau apropiati de varsta.
Acest lucru curand s-a schimbat deoarece nu suportam sa avem timp morti si tot timpul am cautat sa fac ceva cu ceilalt(volei, plimbari, batai cu apa, jocuri de gandire, farse).
Prima zi a trecut repede deoarece am avut doua sesiuni in care sa ne cunosteam unii pe altii. Nu mai tin minte totul despre s-a vorbit dar stiu ca era legarura noastra cu natura. Era locul perfect pentru a vorbi despre acest lucru. Ce stiu ca imediat dupa prima sesiune intrebat ce facem incontinuare si am ramas dezamagit cand mi s-a spus ca timp liber dar fara nici o activitate.
Am rezistat cred ca 10 minute sa nu fac nimic si apoi am simtit ca trebuie sa fac ceva. I-am propus "liderului" din Bucuresti daca vrea sa ne jucam cu mingea si in cateva minute era aproape toti participantii pe terenul de volei. Am improvizat un fileu si doua ore si ceva ne-am distrat, suparat unii pe ceilalti si cunoscut unii pe ceilalti. Am incurajat fetele sa joace si ele fara a fi judecate si era un fel.de razboi intre Bucuresti si Sighisoar a volei. Erau mai multi ca noi dar nu conta. Ce conta era ca a inceput tabara si ne distram, ne bucur de natura si ne noi.
Dupa doua ore am fost chemati la mancare si toti eram mai grabiti acolo decat jucam volei. Am fost toti infometati iar timpul bun s-a continuat si acolo. Eram doua persoane care intr-un fel conduceam indirect, Eu si S. Unul cu ideile celalalt cauta persoane cu care sa le punem in aplicare.
S era un baiat care oriunde intra se facea placut in primele minute. Nu avea limite in a se distra sau a incercat lucruri. Ma refer la limitele bunului simt.
Dupa ce mancam petreceam inva 4-5 ore jucand jocuri de logica, mima sau altele urmate de pedepse. Unele mai provocatoarele, altele usoare... alese de cele mai multe dupa persoana care cadea in plasa.
Noaptile care au urmat nu s-a prea dormit deoarece fetele erau puse la incercare de tot felul de lucruri din partea baietilor. Murdarirea clantei de la usa cu pasta de dinti sau funingine.
Le faceam poze de pe geam deoarece baietii stateam deasupra si de pe balcon il tineam pe S de picioare iar el facea poze. Pe la 3 noaptea am batut la usa iar cand deschideau usa le faceam poze sau le stropeam cu apa.
Intr-o dimineata m-am trezit si le-am propus baietilor sa mergem sa facem miscare exercitii si sa alergam. S si inca 3 persoane am plecat la 7 dimineata. Am descoperit o mica cascada si cu peisaje superbe. Am petrecut acolo vreo doua ore razand, facand poze si putina miscare prin apa. Am promis sa le aducem si pe fete si asta am facut. In prima pauza am.plecat cu toti. Ne-am plimbat pana acolo. Cand am ajuns am pus la cale sa bagam pe.toata lumea in apa. Am inceput.cu liderul grupului sa-I luam.sotia si de acolo a inceput ".razboiul". Trei ore si ceva in care la sfarsit toti eram multumiti si randeam. Vreo doua persoane erau putin suparate pe noi ca aubfost bagate de doua ori si nu le era frig.
Ne-am intors acasa, ne-am schimbat si am zis hai sa mergem la rau plus pe un deal. Nu au vrut toti dar pentru ca am avut inca 3 ore libere am zis sa urcam pana sus deoarece a doua zi urma sa urcam pe.munte.
Am.inceput sa urcam, ajutam fiecare pe care puteam iar daca ramanea cineva in urma tot timpul ne asiguram ca nu ramanea singur(a). Ne-a motivat cum trei fete de 4,5,7 ani urcau pe picioare, maini, in patru labe chiar daca erau murdare de pamant. Pana sus nu au reusit sa ajunga toti decat 5 baieti care deobicei faceam nebunii. Cand ne-am uitat de acolo la priveliste am zis ca e clar ca trebuia sa fim acolo. Coborarea a fost la rapida, pe fund, cu cazaturi si plin de pamant din cap pana in picioare. Cand am ajuns aproape jos mezina era obosita asa ca am luat-o in spate si am dus-o pana la cabana. Pana acolo adormisem. Am inteles atunci ca e un lucru care-l fac bine si ca oamenii se simt bine cu mici exceptii.
In noaptea care a urmat din nou nu s-a dormit deoarece un cor de muzica populara venise in tabara si ei.  Am facut cunostiinta cu ei la masa si am decis sa stam cu totii in seara aceea. De fapt s-a facut noapte ca la ora 4 ne-am pus sa dormim. A doua zi impreuna cu liderii ca vom discuta cateva subiecte fete-fete, baieti-baieti. Ideea era sa facem diferit si sa mergem pe munte. Sa luam intai pranzul si apoi sa ne despartim si sa vorbim. Mi s-a dat responsibilitatea sa vorbesc cu baietii deoarece nu toti ar fi putut urca atat de mult.
Am urcat doua ore cu totii. Ne-am oprit am mancat impreuna si am decis ca baietii sa gasim un loc mai sus sa vorbim. Ne-am dus cat s-a putut de sus si apoi discutat vreo ora foarte deschis. S avea un dar de a vorbi despre subiecte serioase chiar daca avea doar 14 ani. A fost un timp minunat in care am luat tot felul de decizii chiar sa ne intoarcem acolo.
Am facut-o, anul care a urmat ne-am.intors dar ultimul pentru mine deoarece apoi au urmat foarte multe tabere cu alte organizatii.
A doua zi am plecat spre casa. Toti obositi si toti au dat raspunsuri pozitive despre tabara.
Dupa acea tabara a inceput o prietena frumoasa cu S in special din Bucuresti. Mai incolo si cu prietena lui care nu a fost in tabara dar pentru care scria un jurnal.
Din Sighisoara s-a dezvoltat o prietenie frumoasa cu A si A. Cu ele doua inca suntem in contact si vorbim.

A fost momentul in care am simtit ca e ceva usor si natural pentru mine. A fost prima tabara, conferinta, petrecere sau calatorie in care am fost implicat. Am plecat de la un simplu participant si am ajuns lider pe activitati sportive.
Sunt multumitor ca am descoperit acest lucru daca nu erau cei care au organizat si daca nu aveau incredere in mine.

De aici a inceput cei 12 ani in care verile dar nu numai erau destinate acestor evenimente si a fii implicat in munca cu copiii, tineri sau altele.

Unde te vezi peste 5 ani?

Aceasta o intrebare am auzit-o aproape la fiecare interviu la care am participat sau mai mult la orice activitate la care mi-am dorit sa o fac si era mai complexa.

De multe ori mi-am cautat raspunsurile la aceasta intrebare si de fiecare data pun niste mici obiective. Nu toate s-au realizat deoarece de multe ori visam doar iar cele care s-au realizat a fost deoarece motivatia mea a fost foarte puternica.

Eu imi doresc lucruri marete peste 5 ani, cel putin din punctul meu de vedere, dar din pacate material imi doresc doar o casuta linistita si un salariu sa pot lua o ciocolata persoanelor care fac parte sau vor face parte din viata mea.

Imi doresc sa fiu omul potrivit la locul potrivit. Vreau sa vad potentialul in oameni si sa-i ajut sa isi gaseasca calea. Ar fi minunat sa pot sa nu uit de principiile mele si sa cresc si sa fiu un exemplu bun pentru copii, tineri si alte persoane care o sa ma aiba langa ei.

Nu-mi doresc sa fiu perfect chiar deloc deoarece defectele fac parte din viata. Viciile fac parte din viata noastra si uneori ne-o mai pipereaza. Imi plac provocarile si doresc sa fiu la randul meu provocat dar sa si provoc pe cei din jurul meu.

Imi place sa traiesc viata la cote maxime si sa experimentez tot ce cred ca e benefic pentru mine. Ca urmare acestui lucru imi doresc sa pot povesti experientele mele altora si fiecare sa primeasca exact ce le lipseste.

Aceste lucruri mi le doresc deoarece eu la randul meu am invatat asa, de la oameni de valoare care au stiut sa-si puna aprenta in viata mea. Pot spune ca a fost si dorinta mea sa-i cunosc.
Niciodata nu pot sa am compar cu ei deoarece eu inca sunt la inceputul dezvoltarii iar ei au realizat multe lucruri in viata lor.

Un alt lucru important imi doresc ca in 5 ani sa spun tot liber si fara sa ma ascund ce gandesc. Sa fiu tot la fel de critic asupra vietii si sa pot lua decizii pe baza ratiunii si nu a emotilor. Emotiile ne conduc in viata dar uneori e bine sa stim sa le controlam dar acest lucru vine cu timpul.

Va doresc o zi linistita si minunata!

Ce alegi in viata?

In viata in fiecare moment alegem ceva. De cand ne trezim si pana ne punem sa dormim avem zeci sau sute de alegeri zilnic. De la alege sa mai stam inca 5 minute dimineata pana la ce ora setam ceasul sa ne trezim dimineata.

Aceste alegeri ne influenteaza viata dar in acelasi timp influentam pe altcineva. Trebuie sa avem grija ca alegeri facute sa nu influenteze foarte mult negativ pe altii. Alergerile se pot face in cateva minute sau se pot face pe termen lung. E bine sa gandesti ceea ce faci dar nici prea mult.

Alegerile de cele mai multe ori sunt urmate de schimbari si de provocari. Eu prefer sa fac alegerile zilnic in asa fel incat sa ma imbunatatesc, sa devin mai bun pentru mine si pentru altii. Aduce un sentiment placut in care eu am forta si control asupra vietii mele.

Nu-mi place sa las pe foarte multi sa-mi conduca viata cel putin decat am devenit adult, de cand am un loc de munca si responsabilitati. Imi place sa ma informez sa am cuvant de spus si sa nu las pe altii sa ma conduca prin TV, ziare, facebook.

Alege sa fii stapan pe viata ta, asa cum este ea, in felul acesta altii nu vor mai profita de tine. Nu inseamna ca nu o sa depinzi de cineva, sa nu vei avea momente grele. Vei avea dar sunt sigur ca vei gasi ajutor sa treci peste. Foloseste orice resursa pe care o ai sa inveti, sa te informezi si chiar sa te distrezi. Hranesti mintea cu lucruri sanatoase ca si fii fericit la sfarsitul zilei. Nu lasa mizeriile sa iti conduca viata.

Oamenii au devenit egoisti, oricand au posibilitatea te doboara deoarece se simt complexati, dar tu alege sa nu lasi mizeria sa se lipeasca de tine. Cunoaste-te in tot ce insemni si fii mai presus.

Alege o viata activa si poate uneori dureroasa, decat o viata sedentara in care lumea sa faca ce vrea din tine. Viata activa te va scoate in evidenta, iti va forma un cerc de prieteni. Te vei descoperi si vei gasi cu adevarat pasiuni care nu le stiai si iti vei da seama ca esti o alta persoana. Stima de sine va creste si o sa iti doresti sa faci curatenie in viata ta. Te vei muta la un alt nivel si vei castiga increderea celorlalti in tine.

Vei fi un exemplu. Alege sa fii un exemplu!

Numai alegeri bune va doresc!

Te simti singur?

Singuratatea este cea mai grea parte a vietii. Atunci ne pierdem totul: increderea in noi, increderea in ceilalti, increderea in viata. Singuratatea are si parti bune daca stim sa le gestionam. O mica perioada singur poate provoca lucruri marete: idei marete, noi vise, o curatare interioara.

Singuratatea vine in momentul in care avem traume sufletesti sau fizice. Ea vine ca o placere in care te inchizi in tine si cu cat stai mai mult cu atat nu mai vrei sa iesi afara. Iti creezi propria lume deoarece acolo te simti in siguranta. Acolo iti pui singurul regulile si lasi sa intre doar in cei care te increzi.

Problema e ca la un moment dat trebuie sa iesi afara si atunci te vei lovi de realitate. Nu te vei mai putea acomoda si orice lucru il vei critica. Eu am facut asta si greu am iesit din propria mea lume. Ma simteam atat de bine incat nu credeam ca lumea reala...mai este reala. Lumea mea, modul meu de a trai mi se parea cel mai bun si cel mai in siguranta. Pana intr-o zi in care m-am lovit de lumea reala. M-a durut atat de tare incat m-am retras inapoi in lumea mea. Dar ceea ce se intample rascolise totul in lumea mea. Gandurile erau atat de puternice incat imi faceam rau si la luptam cu ele zilnic.


Singuratatea e un lucru normal, nu tu esti de vina in totalitate ca esti singur. Poate nu ai gasit persoane cu aceleasi pasiuni, poate ca nu te-ai implicat atat de mult incat sa cunosti cu cei care te inconjoara. Nu lasa singuratatea sa te conduca, invinge-o si arata ca esti mai puternic(a) decat interiorul.

Oamenii ne judeca dupa aparente si dupa lipsurile lor. De cele mai multe ori daca nu avem ce le lipsesc lor atunci ne dau deoparte. Nu te simti singur daca multi nu vor sa comunice cu tine. Intotdeauna e cineva caruia/careia ii va face placere sa comunicati si sa petreceti timp.

Iesi din casa, bea un suc indiferent ca ai cu cine asa vei gasi oameni noi. Mergi la grupuri de discutii, biblioteca, vei gasi oameni cu care sa comunici. Mergi la biserici la grupurile de socializare, vei gasi oameni care te vor pe acolo.
Fa voluntariat - sunt multi oameni care simt aceleasi lucruri ca si tine. Trebuie doar sa nu lasi singuratatea sa te conduca. vei uita de tine, vei uita de ceilalti si vei uita sa mergi mai departe.

Nu astepta niciodata ca cineva sa te scoata din singuratate, fa un pas si apoi va veni altul de la ceilalti.


Ganduri lumitate si frumoasa va doresc!

Mediul online sau comunicarea fata in fata?

Comunicarea este foarte importanta in viata unui om ca nu putem trai daca nu am comunica. Cred ca am ajunge sa vorbim doar cu noi si chiar am innebuni apoi.

Internetul ne-a dat o mana de ajutor si a fost foarte bun la inceput dar in momentul acesta s-a ajuns prea departe in privinta comunicarii. Este doar o parere personala. Cum zicea un cantaret acum ceva timp cumunicarea pe facebook nu mai este eficienta, totul se rezuma la imagini nu la scris si citit. De aceea vedem mii de postari zilnice. Daca ai avut o postare si ai dat un click pe altceva ai pierdut aceasta postare si foarte greu o mai gasesti.

Mediul online iti rapeste cele mai importante lucruri intr-o comunicare, relatie etc. Iti rapeste detaliile fete la diferite intrebari, cum se manifesta omul, ce ton are, daca se stramba sau nu, daca rade sau nu... totul e ascuns in spatele unui monitor sau ecran de telefon.

Atunci cand esti fata in fata vezi toate aceste lucruri. Cui ii place sa conduca discutia, daca se uita la altcineva, cum se comporta cu tine cand sunt alte tentatii si multe alte lucruri. Daca ii este rusine sa iasa cu tine in oras...asa poti stii daca are pe cineva sau nu.
Eu prefer poate mai mult comunicarea fata in fata chiar daca nu-mi permit momentan deoarece sunt departe de cei care imi sunt dragi.

Comunicarea online sau pe facebook e si periculoasa. Te expui atat de multe riscuri incat iti poate distruge o zi sau uneori chiar stima de sina. Online oamenii sunt mai rai ca animalele, ei fug ca si dupa miros. Barbatii dupa corp, uneori femeile dupa unul care pare mai capabil. E ca intr-o lupta de supravietuire in care nu conteaza ce face celalalt sa ajung si eu sa iau o bucatica.

Am vazut grupuri multe de cautari in care nivelul s-a ajuns jos de tot. Jignirile si apropo-urile de 2 bani sunt cele mai intalnite. Oamenii  care intra sunt de 2 feluri:
- Cei care chiar cauta pe cineva pentru ca isi doresc cu adevarat - acestia incearca sa fie atenti sa nu jigneasca, vorbesc deschis sau pun intrebari. Acestia sunt distrusi in cateva secunde de a doua categorie care ca procentaj este mai mare
- A doua categorie sunt cei care se distreaza, plictisiti si cauta sex, poate bani sau alte lucruri. - Acestia sunt ca niste vanatori - orice postare ei sunt acolo sa comenteze sau adauga in lista fara nici verificare. Apoi daca nu le faci plac incep a jigni sau de a ameninta.

Voi ce va doriti?

Numai ganduri minunate!

Copiii! Sunt minunile si oglinda noastra!

Astazi mi s-a facut dor de activitatile care le aveam cu diferiti copiii cu care am lucrat. Mi-e dor sa lucrez cu copii sa fiu acolo pentru ei si sa influentez viata lor spre ceva pozitiv in care visele sa fie in primul plan dar si descoperirea acestei lumi cu bune si rele.

Copiii sunt oamenii care ne pot schimba vieti, care ne pot ridica sau dobora. Sunt cei care se oglindesc in vietile noastre deoarece ei repeta totul dupa noi. Ei depinde de noi pana tarziu in viata chiar daca uneori pleaca pe picioarele lor deoarece simt ca pot lua viata in maine.
Copiii sunt loiali, simt parintii si au incredere in parintii lor. Sunt niste persoane care invata sa manipuleze si santajeze emotional deoarece ne studiaza fiecare miscare. De la imbratisarea si sarutul cu partenerul/partnera si pana la gestul de frustrare pe care-l avem atunci cand nu ies lucrurile cand ne dorim.
Copiii sunt parte din emotionalul nostru vrand nevrand si cat am vrea sa nu ne mosteneasca tot o vor face in mai mica sau mai mare masura.
Cu cat cresc copiii invata de la noi lucrurile importante din viata. E posibil de la unul din ei sa invete sa fie corect dar daca partnerul doreste bani in viitor sunt sanse sa vrea si el. Apoi sa faca totul sa aiba bani iar daca celalalt parinte sa-l ignore. De ce? Pentru ca orice copil cauta exemple, cauta oameni cum ar vrea sa fie in viitor si ce nu gasesc aceea aleg.

Nu incerca sa dai vina pe cineva anume ca al tau copil minte cand tu in casa sau pe langa el faci acelasi lucru. Nu te supara ca el invata sa santajeze daca asta vede in casa. Nu te supara daca vezi ca nu respecta, asta invata de la voi.

Invatati copilul de mic respectul si el va fi iubit. Nu incerca sa-l faci smecheras ca nu va ajunge un om de respect neconditionat ci din cauza banilor or frica.
Invatati copilul sa citeasca, sa caute adevarul, sa se informeze si asa va avea o sansa in viata lui. Daca nu va ramane la nivel de manele, smecheras, lenes si fara a avea vise mai mult decat banii de astazi. Va fi cel care femeia nu inseamna nimic ci doar sa faca totul pentru el.

Copiii sunt oglinda noastra. Ce facem acum in 10 ani vedem rezultatele - uneori mai repede.Ei ne vad fiecare miscare si pe ce punem pret asta vor pune si ei.

Incurajazati copilul sa creeze, sa doreasca mai mult decat da scoala, comunitatea, sau societatea. E normal sa isi puna intrebari si e bine sa le raspunzi atunci cand pun intrebarea ca altfel vor afla raspunsul din alt loc si uneori va fi gresit!

doar ganduri cu bucuri!

Femaia? Cine este ea?

Daca ieri am discutat despre barbat astazi am zis sa scriu despre femei sau cel putin asa cum le vad eu si simt.

Femeia este o fira sensibila oricat de puternica ar arata. O fiinta care se consuma in interior cand e singura pentru orice detaliu si in exterior cand are cine sa o asculte. Este fiinta care nu prea are increderea in ea si e frica de esec de cele mai multe ori.

Femeia e cea care cauta atentie, siguranta si iubire. Aceste trei lucruri e greu sa le definesti ca individual deoarece in sufletul unei femei ele merg legate, nu le poti rupe una de alta. De aceea de multea ori barbatii avem impresia ca femeile sunt materialiste. DA SUNT! Dar depinde cum privim acest lucru. Intotdeauna o femeie are nevoie de mai multa grija decat are un barbat. De ce? Sa ajunga sa se simta bine in pielea ei.

Sa nu uitam ca femeia clasica nu insemna prea mult pentru aceasta lumea. Era o masina de facut copiii, care cresteau copiii, facea de mancare si era supusa barbatului fara avea drepturi. In vremurile trecute nici nu se puneau la numar si daca o femeie ramanea singura era aproape ca si moarta deoarece nimeni nu o ajuta. De aceea s-a ajuns si la prostitutie inca din vremurile biblice. Acum e mult mai dezvoltata dar nu mai e biblic deloc...e o indistrie.

In timp femeia s-a mai dezvoltat, a primit si drepturi, acum in timpul nostru spun ca sunt egale cu barbatii. Eu as zice ca pot face multe dar nu sunt atat de stabile ca si un barbat. Ele intotdeauna au nevoie de cineva care sa le motiveze.

Toate aceste lucruri femeia le-a luat si le-a valorificat pentru ea. Unele femei au invat sa manipuleze barbatul si l-a facut un rob al ei si atunci profita de el. Alte femei sunt inchise inca in miturile vechi si nu incearca sa iasa dintr-o relatie chiar daca ii face doar rau. Alte femei s-au ridicat, au studiat, au cultura si acum si-au atins potentialul dar in adancul lor tot mai cauta raspunsuri.

Femeia insala ca orice om doar ca e mai periculoasa ca intotdeauna incearca sa tina un barbat cu ceva, chiar daca stiu ca nu va fi al lor. Femeia ii place sa castige ca asa se simte ascultata, se simte valorificata si uneori barbatii fug de discutiile cu ea.

Femeia moderna e cea care incearca sa devina o vedeta, sa fie slaba si sa fie buna la pat. Sa apara prin ziare poate chiar in scandaluri. Aceste femei sunt cautate de o mare parte din barbati iar cele care nu sunt de multe ori nu apar nicaieri.

La despartiri Femeia trebuie sa aiba ultimul cuvant iar daca nu-l are e posibil sa caute un mod sa se razbune. Nu stiu daca isi are rostul sau nu dar e modul ei de a gandi. Cand a fost inseala o femeie de multe ori in mintea ei este ce ar fi sa ma culc cu prietenul lui cel mai bun sa vada cum este. Am auzit multe cazuri sau ganduri de felul acesta.

Femeia moderna nu-i mai place sa gateasca. Ar dori sa fie intretinuta dar sa nu mai faca muncile grele. Vor sa fie mai independente si sa aiba destule resurse care sa o faca implinita.

Numai ganduri frumoasa va doresc astazi!

Barbatul modern sau clasic!

Am crezut ca femeia e dificila dar am ajuns la concluzia ca in multe moduri un barbat e mai greu de tinut in frau decat o femeie.
Barbatul inca cauta femeia care sa faca tot ce nu-i place lui sa faca. Inca are mentalitatea ca indiferent  de cum s-au schimbat vremurile totusi el e cel care trebuie sa conduca chiar daca femeia a demonstrat nu de multe ori ca poate sa ajunga sa faca orice si ea.

Barbatul clasic era cel care la o varsta mai frageda sau putin mai coapta isi cauta femeia/sotia (uneori cu mai multe incercari) se aseza la casa lui si isi intemia familia. Muncea sa o intretina, deobicei doar el, si se bucura de sotia/partenera lui. O respecta daca avea educatie daca nu o tinea sub picior.
Barbatului ii place puterea, controlul iar femeii ii place sa-l completeze si sa aiba grija de el in toate felurile.

Barbatul modern nu s-a schimbat mult doar ca momentan nu prea mai munceste. I-ar placea femeia sa munceasca dar sa aiba grija si de copiii, sa faca de mancare si sa-l satisfcata sexual DAR sa taca si sa nu puna intrebari. Ii place mai mult controlul, puterea asupra celor din jurul lui si in special asupra femei.

A devenit mai arogant deoarece vede la TV ca femeia nu trebuie respectata, ca i se da prea multa atentie si de cele mai multe ori trebuie sa castige mai mult decat o femeie. Parerea mea o prostie.
Barbatul modern nu prea mai iubeste si doar se foloseste, asta pana se indragoste-te si acolo e alta vorba. Barbatul modern ii complexat si dar si lenes sa schimbe lucruri la el.
Foarte multi merg la sala sa aiba masa musculara deoarece asa atrag fetele sau sunt in centrul atentiei. Altii prefera sa continue sa fie smecherasi si mici afaceri cu burta pana la gura... si atrag atentia prin prostie.

E adevarat ca nu sunt toti la fel, dar incep sa devina o majoritate.

Barbatul modern e superficial cam in tot ce face. Daca ar putea ar fi oriunde, dar sa nu faca nimic pentru acest lucru. Vorbeam cu diferite femei si unul din lucrurile care se plangeau e ca nu stiu sa observe. Un alt lucru grav ca nu asculta deoarece le place sa fie ascultati. Nu place sa fie controlati ci sa fie liberi sa faca ce doresc.

Barbatul modern nu merge si face sex cu mai multe femei ca e o nevoie anume ci pentru ca nu stie ce cauta. In felul acesta se simte ca a facut ceva. Cu cat a scazut educatia cu atat barbatul e in cadere.

De asta asta am vorbit despre barbati, dar voi reveni cu un articol despre femei.

Cele mai bune ganduri!

este o prietenie neconditionata?

De cateva saptamani ma tot gandesc daca o prietenie este sau nu neconditionata. Mai mult daca un prieten e langa tine doar pentru ca gaseste in tine ceva ce nu a gasit sau pentru ca are nevoie de ajutor.

Stiu! Ajutorul e normal intre prieteni, e normal sa fie si intre oameni care nu sunt prieteni(colegi de munca, amici sau mai putin) dar parca nu la acelasi nivel.

Uneori ma lovesc de gandul ca am pierdut o prietenie din cauza ca nu am stiut sa gestionez situatia. Ma simt vinovat ca am ajutat prea mult si ca a facut ceva deoarece am fost prea insistent. Problema ca m-am obisnuit cu gandul ca nu mai discutam mult, chiar daca am putea linistiti, am lasat spatiu cat ii trebuie dar parca atunci cand te obisnuiesti mai apare un lucru care te face intr-un fel sa-i scrii, sa anunti ceva.

Asa s-a intamplat si acum. M-am hotarat sa nu mai sun, scriu si sa nu deranjez deloc pana nu se da un semn dar un plic a schimbat totul. As putea linistit sa ignor totul si sa las sa treaca deoarece nimeni nu stie de acest lucru dar nu e asa. A muncit, s-a chinuit si are dreptul atat ca-mi este prieten (eu inca il consider) cat oricare om sa stie despre aceste lucruri chiar daca nu mai are nici o legatura cu aceasta tara.

Am hotarat sa-i trimit informatii despre ce era dar sa nu fac alti pasi deoarece e decizia lui daca doreste sa faca ceva in privinta acestui lucru. Chiar daca mi-ar fi usor poate sa rezolv problema dar e nevoie de datele lui.

Aici se pune problema pana unde ajuti, pana unde intervii sau astepti pana ce ti se cere ajutorul in cazul acesta. Pana acum ajutam si ma ofeream, dar acum prefer sa astept chiar daca imi este foarte greu.

Este o prietenie neconditionata? Nu stiu dar asa ar trebui. Ar trebui oricat de mult te-ai indeparta macar la un moment dat sa lasi pe cei apropiati sa stie ceva despre tine. Sunt sigur ca am gresit si eu deoarece a cerut ajutorul, dandu-i diferite sugestii sa vad ca si le pune in practica si sa nu astepte sa se rezolve de la sine.

E usor sa faci prietenii se zice dar e mai greu sa o mentii pe lunga durata(undeva la 12 ani). Incet incet ma voi obisnui si sper ca atunci cand va avea nevoie sa vorbeasca cu cineva va stii unde sa vina.

Cand nu facem lucrurile din pasiune

Cand nu facem lucrurile din pasiune esenta dispare. Ajungem sa nu mai dorim acelasi lucru dar sa negam cu toata puterea deoarece lumea sa nu isi schimbe parerea despre noi. De fapt ne mintim pe noi, ne ajutam sa ne distrugem esenta si motivatia cu timpul. Ajungem sa schimbam mentalitatea oamenilor despre acel lucru, domeniu, persoana.

M-am lovit de asta eu personal dupa un timp cand am inceput pe cont propriu o intreprindere inviduala. Am avut motivatia sa am cati mai multi clienti, sa incerc sa rezolv cat mai multe probleme la calculator dar cu timp din cauza experientelor cu oamenii (de plata, atitudine etc) am inceput sa fac acelasi lucru dar sa nu mai fac din pasiune ci pentru a-mi castiga un ban.

Acest lucru cand un client (care-mi este si prieten acum) mi-a spus "Stii? tu nu mai faci din aceeasi pasiune aceste lucruri. Inainte se vedea pe tine bucuria ca vrei sa rezolvi orice problema. Acum ai devenit mult mai comod ci iti place sa alegi clientii si probleme de calculator." I-am explicat despre ce este vorba si m-a inteles doar ca a zis ca daca la un moment s-ar putea sa pierd esenta pentru ce am inceput pe cont propriu.

Acest lucru m-a pus pe ganduri si am decis sa-mi diversific ceea ce fac. Acest lucru m-a ajutat sa gandesc mai multe motivatie si sa creasca pasiunea. Nu am ramas doar in domeniul IT ci m-am indreptat spre social, educational si sportiv.  Am ajuns sa le pot face toate cu aceeasi bani sau uneori mai putin. Dar eram motivat sa ma trezesc in fiecare zi si sa dau totul.

E bine ca in momentul cand pierdem pasiunea pentru ceva sa cautam altceva sa ne lege de acel lucru. Daca nu gasim incet incet ar trebui sa recunoastem ca am pierdut pasiunea, sa continuam acelasi lucru dar sa cautam adevarata pasiune si sa excelam acolo.

Banul de multe ori ne face sa uitam de pasiune si el sa devina o pasiune. Acest lucru ma ingrozeste foarte mult mai ales ca sunt intr-o tara care se castiga usor dar in care oamenii nu traiesc pentru ceva anume, pentru viitor. E usor sa uiti esenta si sa vrei doar material si eu asta nu-mi doresc.

Trebuie sa ne facem obiective din care sa hranim pasiunea de a lucra... oricare ar fi acela.

Un an nou!

Ca in fiecare an ne dorim sa fie unul bun! unul in care sa facem mai multe lucruri pentru noi care sa ne ajute in ceea ce ne dorim.

Dar ce ne dorim cu adevarat?
Aceasta intrebare mi-a stat in minte multe nopti si zile. Ce vreau cu adevarat anul acesta care a inceput sa fie si realist si sa fiu si motivat sa lupt. Asa au aparut cateva lucruri importante in viata mea:
1. Anul acesta sa nu mai gandesc egoist.. adica eu sa fac, eu sa reusesc, eu sa incerc ci sa treaca.. noi sa facem, noi sa ne ridicam. De ce? Deoarece asa o sa fiu atent la toate detaliile din viata mea si o sa am grija de ele.

2. Sa fiu inca in Romania cu gandul. Mi-am propus ca anul acesta sa pot sa fiu un suport pentru o familie draga mie si sa ajut cu ceea ce pot de aici. Daca o sa pot poate si financiar daca nu doar emotional si material in functie de nevoi.

3. Sa continui sa calatoresc. Vreau sa vad 20 de orase noi si 5 dintre ele sa fie in alte tari decat Romania si Anglia. Acest lucru va ajuta la explorare, relaxare, experienta si cunoastere

4. sa fac 1000 km de ocazie. - Acesta e mai greu de facut in locul unde sunt dar nu va fi imposibil. Deja am fost luat la ocazie in Anglia dar nu pe distanta foarte mare.

5. Sa termin cu datoriile pana in luna mai. E important ca apoi vin alte proiecte in minte.

6. Cel mai greu din punctul meu de vedere. Sa infiintez o asociatie in Romania si sa incerc sa o pun pe picioare

7. Sa incep o afacere in Anglia daca voi ramane mai mult timp.  Aici la fel am o mica retinere dar inca cred ca se va putea

8. Sa-mi cresc viata personala si sa fiu mai atent la acest lucru. Mult timp nu am pus accent dar acum cred ca e timpul.

Cam atat... lista mai este dar o sa revin in alta zi

iubesc dar stau deoparte...

 


       Imi dau seama cat de usor e sa dai sfaturi dar sa nu actionezi. E ceea ce eu de multe ori ma confrunt. Nu o data mi-a placut de cineva, nu o data chiar m-am indragostit dar nu am facut nici un pas si lista poate continua.
       Imi dau seama cat este de usor sa vorbesti despre aceste lucruri cu cineva din afara si nu cu cineva deja care ai o relatie de prietenie. Cu cel de afara e usor deoarece nu te cunoaste, nu ai o relatie cu aceasta persoana iar daca se rupe...nu suferi sau cel putin nu suferi atat de mult. Zici ca a fost inca o persoana si cam atat.
      Cu o persoana cu care deja ai o relatie de prietenie e foarte greu sa faci asta sau poate mie imi este greu. Mie greu deoarece nu stiu sigur ce o sa inteleaga, mie greu sa nu pierd prietenia care s-a cladit timp 2-3-4 ani, mie greu uneori sa mi se zica nu. Atunci de cele mai multe ori am invatat sa stau si sa tin totul in mine si stiu ca nu e cel mai bun lucru dar asteptam semne sa vad daca si acea persoana isi doreste sau nu.
Singurul lucru ce s-a era ca nu vedeam niciodata un semn care sa zic "Merita sa-i spun" si asa mai asteptam si mai asteptam si la un moment dat trecea sentimentul pentru un timp.

    Acum plac o persoana minunata, imi dau seama ca tin la ea de vreo 3 ani dar nu in felul in care imi doream ceva mai mult. In momentul acesta suntem prieteni buni, discutam despre orice subiect, ne vedem mai rar dar cand avem nevoie sa discutam...folosim telefoanele din dotare.
    Nu stiu ce voi face si in cazul acesta dar ceva imi zice sa incerc, macar sa discut si sa ne gandim amandoi si sa vedem daca cu adevarat merita. Punctul meu de vedere e ca e singura persoana care am vazut ca as putea avea o relatie pe termen lung si nu scurt...

o zi buna

cum intretinem relatiile?

             Asta este una din problemele ce m-am lovit eu dupa ce am decis sa las totul si sa incep ceva nou in viata mea si in cariera mea. Imi doream sa las in spate lucruri care defapt imi intretineau prieteniile mele. Daca le lasam de tot in spate cu timpul era normal sa se piarda iar grupurile sau persoanele sa se obisnuiasca sa nu mai fii acolo. Daca nu le lasi in spate nu te poti detasa de lucruri si vrand- nevrand apartii acelui loc si iti faci tie rau ca nu mai ai un cuvant de spus.
            Ieri am participat la o intalnire de voluntari in care cu ceva timp in urma faceam parte si eu. Eu personal nu mai simt parte de acolo dar se vede ca ceilalti inca ma vad acolo si au cerut sa fiu prezent la aceasta intalnire. A fost cu adevarat extraordinar sa vezi energia unor persoane care fac acest lucru din pasiune, sa vezi tineri care nu conteaza etichetele, portretele sau sabloanele si sa faca in asa fel ca toti sa se simta parte de acolo si sa dea randament 100%. E adevarat ca au lipsit cativa voluntari care pana in vara sau toamna erau implicati dar in acelasi timp sunt un grup extraordinar de tineri si doi coordonatori de calitate care pe langa munca ce o depun sunt deschisi sa creasca si sa planteze seminte in inima unor tineri care au nevoie de foarte mult exemple.
            Sa revin acum la intrebarea pusa ca si titlu "cum intretinem relatiile?". Cum de relatiile s-au pastrat cand eu am parasit acel loc si nu am mai avut contact aproape deloc cu acele persoane, adolescenti. Unul din lucrurile care le-am observat ca relatiile care sunt bazate pe calitate si nu doar pe distractie , nu se pierd foarte mult chiar daca partenerii nu se vad o perioada mai lunga. Ele pornesc din acelasi punct care s-a si lasat deoarece acolo a fost o investie in doua sensuri si atunci simti nevoia sa oferi incontinuare.
             Am observat ca prieteniile se mai intretin prin mici detalii care pe moment crezi ca nu au o valoare foarte mare: o gluma, o vorba buna, o floare, un "ce mai faci?", o invitatie in oras, un ajutor neconditionat si chiar si o imbratisare uneori. Prieteniile se intretin atunci cand invatam sa primim si sa oferim in acelasi timp. Sa fim dispusi sa ascultam si sa cunoastem pe cel de langa noi. Sa fim deschisi sa ne lasam sa fim "cititi" si modelati la un moment dat. Prieteniile se mai intretin printr-o "critica contructiva" si feedback cat de mult posibil. Atunci cand ii spui persoanei ce iti place, ce nu iti place, ca o accepti asa cum este si ii areti aceste lucruri.
            Prieteniile se intretin prin metode absolut suprinzatoare. Pot spune ca una din metodele care imi plac sa construiesc o prietenie este sa intru in lumea prietenului adica sa inteleg ce se afla acolo dar asta fara ai incalca intimitatea. Uitati-va la copiii cum atunci cand vrea sa isi faca un prieten e dispus sa mearga si in locuri mai putin placute altfel doar sa-l cunoasca. Sa manance ce normal lui nu-i place dar sa se bucure alaturi de el. Sa nu doarma pana la 12 ci sa se trezeasca la 7 pentru ca prietenul are ceva de lucru si ar avea nevoie de ajutor.
           Uitati-va la adolescenti si tinerii adulti :). E posibil sa plece cate 100 km doar sa ajute la un zugravit, sa bea un ceai sau un suc cu o persoana, sa stea in frig uneori la ocazie pentru a ajunge sa-si vada un prieten. Sa citeasca un lucru doar pentru ca ceilalalt il prefera si sa poate discuta apoi. Sa mearga pe jos cativa km doar pentru ca celalalt nu are bani sa mearga cu autobuzul. Sa mergi intr-o directie un drum bun dar sa stii ca casa lui este in directia opusa.
           Uitati-va la persoanele mai mature, care uneori prefera sa gateasca, manance, sa se uite la TV sau alte lucruri doar sa fie unul pentru celalalt ajutor.

           Avem nevoie de relatii sanatoase si aceste lucruri e doar o mica parte din ce eu am experimentat. Sunt sigur ca sunt mult mai multe dar acum mintea mea cere o pauza.