Un loc prin care curge viata

Asa se numea prima Tabara in care am m-am implicat. Aveam undeva la 19 ani si primul an de facultate. Eram disperat sa fiu activ si ma plictiseam enorm daca nu aveam ceva ce sa fac.

Pregatirile taberei au inceput undeva in ianuarie si ne-am deplasat la cabana unde se va desfasura tabara pentru a putea cunoaste locatia. Era totul gri si parasit parca deoarece nu era seson de tabere, ca orice zona de munte in timpul iernii.

Pregatirea taberei era foarte serioasa si mai mult ne pregatea personal pe noi decat sa vorbim despre ce va urma. Cateva jocuri de interactiune, discutii despre subiecte si ce ne asteptam de la tabara. Am iesit si pe afara sa cunoastem tabara dar sincer nu mi se parea ca se va lega cu titulu taberei "Un loc prin care curge viata".

Intr-una din zile in timp ce aveam noi seminariile obisnuite si diferite discutii am observat ca incepe sa ninga. Locul a inceput sa ia viata chiar daca eram 14 persoane dar modul cum a inceput sa ninga, era greu sa nu fi surprins. Fulgii de de zapada erau foarte mari asa incat in 30 de minute pe jos era un strat de 15-20 de cm de zapada.

Am terminat sesiunea si am iesit afara sa ne jucam in zapada. Deja zapada era mare, undeva la genunchi si continua sa ninga. Din momentul in care am inceput sa ne jucam prin zapada, sa ne dam un plase, saci sau direct pe geci totul s-a schimbat. Nu mai ziceai ca sunt 14 persoane ci cred ca undeva 40-50.

A doua zi dimineata am iesit sa facem miscare iar unul din colegi a zis de ce nu jucam un fotbal pe zapada. Atat a trebuit si am plecat fete si baieti sa jucam. Cel mai greu era sa te tii pe picioare deoarece pe terenul de fotbal zapada ajungea si pana la brau. Incercai sa dai in minge si erai absorbit de zapada. A fost o senzatie foarte frumoasa si ne-am distrat enorm deoarece puteam juca usor si fete si baieti fara ca nimeni sa se supere.

Am revenit in cabana, am avut primele sesiuni iar liderul taberei a spus ca la vara cand va fi tabara se asteapta sa fie cel putin de 10 ori mai multa viata. A spus ca se asteapta de la noi sa incurajam acest lucru si cineva va trece pe acolo trebuie sa simta titlul taberei "Un loc prin care curge viata".

A sosit si vara si am plecat cu o zi inainte. Era foarte frumos locul; verdeata in toate partile, soare, raul care te atragea sa intri in el(nu era adanc deloc dar era foarte rece fiind zona de munte), diferite locuri de joaca, umbra si loc pentru drumetii.

Cand am ajuns noi era o alta tabara care urma sa se termine. Toti de acolo parea plictisiti si abia asteptau sa plece. Am discutat cu ei si ziceau ca primele zile au fost bune apoi au inceput sa se plictiseasca din cauza caldurii, oboselii si deoarece faceau aproape aceleasi lucruri. Aceste cuvinte m-au ingandurat deoarece noi doream energie si bucurie.

In prima zi a trebuit sa facem un cantec al taberei, sa-l invatam si sa pregatim totul logistic inainte ca copiii si adolescentii sa ajunga. Apoi am incercat cateva jocuri de echipa si sa am avut timpul nostru liber in care am jucat baschet, volei, fotbal si la sfarsit cam toti am ajuns in rau acela micut care trecea prin fata cabanei. Eu inca eram cu gandul cum o sa fie tabara.
In ziua in care copiii urmau sa vina liderul de tabara ne-a spus ca se bazeaza pe noi ca totul sa iasa asa cum trebuie. Ne-a mai dat cateva sugestii la fiecare si asteptam...

Perioada de asteptare mi s-a parut atat de lunga si plictisitoare deoarece aveam emotii mari. Era prima data cand participam la un asa proiect.

A sosit momentul cand au venit participantii varstele erau de la 10 ani pana la aproape 19, unii erau mai mari decat mare parte din voluntarii de acolo.
Copiii au inceput sa alerge sa imbratiseze pe voluntarii si sa cunoasca pe cei noi. Eu in prima faza am stat mai in spate deoarece nu stiam cum sa reactionez. Am reusit sa intru in discutii cu cei care erau mai mari 15-16-17 ani.
Toti ne-am indreptat spre cabana unde urma sa fie distribuiti pe camere. Le-am dat posibilitatea sa se joace cu tot felul de jucarii, jocuri, mingi, corzi de sarit etc. Asta au facut pana au fost repartizati si apoi au avut timp liber in care au interactionat cu voluntarii romani dar si cu un grup din alta tara.

De la linistea care a fost inainte de a sosi grupul de tineri, s-a ajuns la o agitatie in care daca priveai din afara ziceai ca e plin de furnici. Erau in jur de 100 de copiii si adolescenti. Plus grupul de volutari romani si cei straini.
Seara dupa cina a urma prima interactiune cu toti in care am cantat, impartit pe echipe si am creat fiecare au steag a lor. Plus am facut plicuri in care puteam primi scrisori in caz ca cineva a apeciat ceva la noi.
A fost o adevarata nebunie in sensul bun al cuvantului, in care incepea sa sune cu ceea ce spunea titlu. Dar asta a fost inceputul.
Zilele care au urmat au fost superbe. Jocuri, activitati, discutii serioase, devotionale, lacrimi de bucurie, provocari de echipa dar si personale. Toate acestea ca fiecare copil, adolescent  sau participant sa aiba 5 zile care sa ne le uite curand.
Imi aduc aminte ca in ziua a doua una din echipe avea un baiat cu dizabilitati motorii. El s-a simtit inferior si a renuntat sa mai participe la activitati deoarece spunea ca tine echipa in spate. Se multumea sa interactioneze cu cine era in preajma lui. Am intrat in vorba cu el si l-am chemat la echipa noastra. A fost incantat si spre surprinderea mea membrii echipei l-au acceptat fara multe comentarii. Liderul taberei a vazut acest lucru si a zis ca ar trebui sa fie in echipa unde a fost repartizat dar mi-a zis "Daca crezi ca faci fata cu toti eu ti-l las. Dar daca ai oricare problema spune-mi si te ajutam"
A fost o provocare in plus deoarece eram acum 17 in grup dar totul a mers bine. A fost primul moment in care am observat ce inseamna sa muncesti cu cineva 1:1 in unele momente si cat de important e impactul in viata unora.
In a treia zi intr-una din cabanele alaturate a venit o familie. Manca cu noi in acelasi timp si avea 3 copiii. Au vazut "nebunia" care se intampla acolo si au zis ca vin aici de 5-6 ani dar e prima data cand e asa de multa galagie si parca sunt o scoala intreaga de copiii si nu doar 100 si ceva. A zis ca parca totul a prins viata. Apoi a intrebat cat costa ca cei 3 copiii a lor sa participe la activitati cu ceilalti. Liderul taberei i-au lasat sa participe pe gratis si i-au implicat in trei echipe diferite.
A venit si ultima seara in care mi s-a spus ca deobicei e foarte emotionanta. Liderul taberei a venit si a vorbit in fata tuturora. Le-a multumit copiilor, voluntarilor, educatorilor, bucatorilor si tuturora care erau acolo.
Le-a amintit copiilor care era titlul tabere "Un loc prin care curge viata!" A spus ca ei au facut acest lucru. Fiecare moment din zi ceva bun se intampla, fiecare strigat de bucurie sau poate de frustare aducea un plus deoarece inseamna ca cineva a fost provocat.
Imi aduc aminte ca acel baiat in scaun cu rotile statea in fata si mi-a spus ca "nu a interactionat niciodata atat de mult intr-o tabara, nu a incercat niciodata sa se dea pe tiroleana, nu a avut niciodata o responsabilitate si nu s-a simtit atat e usor acceptat de ceilalti".

Urmatoarea zi a fost chiar foarte emotionanta. De dimineata se simtea dezamagiri, unii copiii incepeau sa planga, altii scriau scrisori in care spuneau cum s-au simtit iar ultimele activiatati au fost de trecere catre plecarea lor acasa.

Cel mai emotionat moment pentru mine a fost cand am avut un ultim timp de familie. Asa se numea momentul in care stateam in echipe si aveam subiecte de discutat sau vedeam cum se simte fiecare. Am avut un ghid care ne ajutam sa tinem aceste momente dar mi se parea ca nu va merge. L-am urmat pana la punct dar pregatisem si altceva in caz ca nu mergea. Le scrisesm si cate un biletel personalizat in carre ii incurajam sa descopere lumea si sa invete deoarece sunt niste copiii frumosi. Apoi am pus in fata lor vreo 30 de lucruri( de la jucarii, bomboane, fructe orice am gasit si doua bratari care le facusem eu de mana). Le-am spus sa aleaga fiecare ce le place si apoi sa le ofere cui cred ca i se potriveste cel mai mult. Plus va trebui sa spuna 5 lucruri care i-au impresionat la ceilalti.
A durat cu vreo 50 de minute mai mult decat era planificat dar a fost frumos si fiecare s-au multumit cu tot ce au primit. Altii chiar si-au dat lucruri din cadourile lor la altii daca nu aveau.

Momentul in care autocarele au venit, a fost momentul in care lacrimile au curs. Cred ca 3 sau 4 am rusit sa nu plangem. Eu unul nu am plans deoarece eram prea obosit fizic. Nu dormisem in saptamana aceea deloc. Emotia a fost prea mare.
Unul din administratorii taberei zicea ca de fiecare data ii place sa vada acest moment deoarece il motiveaza sa continue aceasta tabara. Pentru asta a creat tabara.

Tabara s-a terminat. Stiu ca imediat am vrut sa am un timp al meu singur. Am plecat si m-am intins pe un bustean in timp ce colegii mei s-au jucat sau udat in acel rau din nou. Liderul taberei a venit dupa un timp la mine si mi-a multumit pentru saptamana aceea apoi a zis "Asta inseamna un loc prin care curge viata! Tot ce ai facut, de la impins caruciorul, jocul de final cu cadourile, provocarea celor micuti sa sa suie pe ziduri de aventura, discuti 1:1, ca ai tradus din romana in engleza sau invers.... totul a ajutat sa fie Un loc prin care curge viata!"
Au urma apoi multe alte tabere si proiecte de genul acesta, cu multe rezultate dar aceasta tabara a fost prima.

De ce sa ne iubim adolescentii?

Adolescenta e una dintre cele mai frumoase momente ale vietii. E momentul in care simtim ca suntem stapani pe viata noastra iar motivatia ne este deasupra norilor. Este greu sa ne opreasca cineva in a face ceva. Vrem sa descoperim orice si sa facem doar ce vrem noi. In cele mai multe cazuri luam decizii care ne influenteaza pe toata perioada vietii.

Cu totul ca multi dintre adolescenti iau decizii gresite sau iau decizii fara sa se consulte cu cineva cu mai multa experienta, nu trebuie sa ne oprim din a iubi sau a ne interesa vietile lor. Toti am trecut prin aceasta perioada.

Adolescentii sunt doar niste copii mai mari care copiaza adulti sau imprumuta lucruri de la diferiti adulti si incearca sa-si defineasca o personalitate. Pentru aceste lucruri noi trebuie sa-i sustinem. Prin exemplu propriu trebuie sa-i educam in modul in care vrem sa se dezvolte. Trebuie sa-i incurajam sa se documenteze despre orice si sa dezbatem cat mai multe subiecte chiar daca uneori n-i se par subiecte tabu.
Unul din subiectele tabu, despre care parintii incearca sa fuga este sex-ul. Ar trebui cu mult inainte de adolescenta sa se vorbeasca despre acest lucru. Ar trebui prezentat orice detaliu ca si un lucru normal iar copilul/adolescentul sa aiba informatii destule sa se decida. Daca nu facem acest lucru se vor gasi altii sa-i invete catre avantajul lor sau vor ajunge pe internet si in punctul acesta nu prea sunt idei obiective decat subiective.

Adolescentii sunt primii care ne provoaca ca si comportant si nu numai. Ei nu vor accepta ideile adultilor si e greu sa comunicam cu ei. Ei sunt cei care ne dau dureri de cap, insomnii si momente in care ne dam seama ca uneori ne depasesc la diferite subiecte.

Ei ne par nesimtiti si uneori chiar sunt dar totusi asta inseamna sa invatam sa ne modelam dupa ei si sa dorim sa gandim ca ei. Energia lor, libertatea lor ne fac uneori sa oftam ca ne-a trecut vremea.

E totusi momentul in care multi dintre adolescenti cad in depresii si nu comunica cu noi. Ne indeparteaza de ceea ce stim de ei deoarece li se pare ca e o parte intima a lor,. Le este greu sa discute cu parintii sau cei putin mai maturi ca ei deoarece nu s-a intanplat acest lucru inainte.

Totusi merita sa-i iubim? Da !!!!! Trebuie sa-i iubim, sa-i educam cu limitele care le avem si sa-i incurajam deoarece au sa o sansa buna sa-si traiasca viata cum doresc. Nu trebuie sa le bagam in cap doar bani de cand sunt mici ca deobicei asta le vor invata pe zi ce trece. Noi trebuie sa-i invatam despre libertatea si ce inseamna sa te dezvolti  iar ceea ce sunt ei sa castige tot ce isi doresc!

Adopta un adolescent si investeste in el chiar daca de multe ori iti vine sa-l lasi sa doarme pe presul de afara. Va veni momentul in care va spune acesta e omul care m-a descoperit!

O zi plina de adolescenti va doresc!

Barbatul modern sau clasic!

Am crezut ca femeia e dificila dar am ajuns la concluzia ca in multe moduri un barbat e mai greu de tinut in frau decat o femeie.
Barbatul inca cauta femeia care sa faca tot ce nu-i place lui sa faca. Inca are mentalitatea ca indiferent  de cum s-au schimbat vremurile totusi el e cel care trebuie sa conduca chiar daca femeia a demonstrat nu de multe ori ca poate sa ajunga sa faca orice si ea.

Barbatul clasic era cel care la o varsta mai frageda sau putin mai coapta isi cauta femeia/sotia (uneori cu mai multe incercari) se aseza la casa lui si isi intemia familia. Muncea sa o intretina, deobicei doar el, si se bucura de sotia/partenera lui. O respecta daca avea educatie daca nu o tinea sub picior.
Barbatului ii place puterea, controlul iar femeii ii place sa-l completeze si sa aiba grija de el in toate felurile.

Barbatul modern nu s-a schimbat mult doar ca momentan nu prea mai munceste. I-ar placea femeia sa munceasca dar sa aiba grija si de copiii, sa faca de mancare si sa-l satisfcata sexual DAR sa taca si sa nu puna intrebari. Ii place mai mult controlul, puterea asupra celor din jurul lui si in special asupra femei.

A devenit mai arogant deoarece vede la TV ca femeia nu trebuie respectata, ca i se da prea multa atentie si de cele mai multe ori trebuie sa castige mai mult decat o femeie. Parerea mea o prostie.
Barbatul modern nu prea mai iubeste si doar se foloseste, asta pana se indragoste-te si acolo e alta vorba. Barbatul modern ii complexat si dar si lenes sa schimbe lucruri la el.
Foarte multi merg la sala sa aiba masa musculara deoarece asa atrag fetele sau sunt in centrul atentiei. Altii prefera sa continue sa fie smecherasi si mici afaceri cu burta pana la gura... si atrag atentia prin prostie.

E adevarat ca nu sunt toti la fel, dar incep sa devina o majoritate.

Barbatul modern e superficial cam in tot ce face. Daca ar putea ar fi oriunde, dar sa nu faca nimic pentru acest lucru. Vorbeam cu diferite femei si unul din lucrurile care se plangeau e ca nu stiu sa observe. Un alt lucru grav ca nu asculta deoarece le place sa fie ascultati. Nu place sa fie controlati ci sa fie liberi sa faca ce doresc.

Barbatul modern nu merge si face sex cu mai multe femei ca e o nevoie anume ci pentru ca nu stie ce cauta. In felul acesta se simte ca a facut ceva. Cu cat a scazut educatia cu atat barbatul e in cadere.

De asta asta am vorbit despre barbati, dar voi reveni cu un articol despre femei.

Cele mai bune ganduri!

Nu exista urat sau urata!

         Astazi inca o data am realizat cati oameni frumosi am in jurul meu dar cati dintre ei nu se vad in felul acesta. De ce? Sunt multe motive: Nu i s-au spus acest lucru, sufletul lor e plin de fustrari si ganduri ale neajunsurilor, suferinta sau multe altele.
        Ma intrebam unde sunt parintii, prietenii si cei dragi sa le spuna "Esti frumos! Esti frumoasa!". Aici nu ma refer deloc la machiaj si alte modalitati pentru ati schimba adevarata frumusete.
        Mi-am dat seama ca nici ei la randul lor nu au parte de asa ceva si de multe ori invetesc resurse materiale, energie, emotii pentru a se vedea frumosi. Atunci cu atat mai putin se duc sa spuna celorlalti cat sunt de frumosi.
       E clar ca daca noi am vedea frumusetea in ceilalti am fi alti oameni, ne-am simti valorosi, am avea motivatie mai mare si am privi viata cu alti ochi. Nu-i lasa pe ceilalti sa iti spuna ca nu ai valoare deoarece nu areti ca ei, nu-i lasa pe ceilalti sa-ti ia frumusetea care vine din interior si trebuie sa fii atent la detalii ca sa o poti vedea.
    
      Cu alte cuvinte revin la titlu acestui articol micut "Nu exista urat sau urata!!!!!!". Exista doar suferintele noastre, exista doar invidie, exista doar manipularea de a cumpara cosmetice, exista dorinta de a distruge vieti, exista doar egoismul nostru uman, exista doar jocul cu viata altcuiva si lista poate continua inca mult si bine.
      Eu am decis sa-i spun fiecarei persoane care o vad si simt ca are nevoie "Cat este de frumoasa !". Mi-am dat seama ca lucrurile pot incepe de la mine si apoi sa vad pe ceilalti facand acelasi lucru. Stiu ca voi intalni tot felul de comentarii, oamenii se vor gandi ca am alte obiective...dar nu ma intereseaza voi continua sa spun. Nu mi-am putut imagina cum ma pot simti atunci cand am vazut o persoana care a zambit din interior si pe langa asta a inrosit. De ce? Pentru ca poate un necunoscut i-a spus "Astazi esti cu adevarat frumoasa!"
       Uratul este doar un cuvant inventat de cei care au vrut sa manipuleze oameni si care aveau ceva de castigat sau vandut (doar o parere personala). Dumnezeu ne-a facut pe toti diferiti dar frumosi ne-a facut pe toti. Nu avem dreptul sa luam ceva ce Creatorul nostru a facut...adica frumusetea noastra. Uratul s-a creat atunci cand am avut neliniste, suferinte si cand duhul din noi are de suferit. De acolo porneste totul... Si acele lucruri defapt sunt doar din cauza ca lumea aceasta face bani si imagine ascunsa din minciuni.
      In caz ca cistesti acest articol vreau sa iti spun ca esti o persoana frumoasa. Nu ma crezi ? Uita-te in oglinda, zambeste, fii tu insuti si apoi o sa iti vezi frumusetea. Al doilea pas i-a spunei unei persoane prin sms sau la telefon sau poate chiar in fata cat de frumoasa ii. Lucrurile din interior t-i se vor schimba si vezi cat de bine te vei simti in propria piele.

Numai bine,