Munca sociala, un meci continuu de box

Atunci cand muncesti cu oamenii e o lupta continua cu tine, cu cei care se folosesc de suportul tau dar si cu cei care ar trebui sa investeasca in acest domeniu.

Ca si specialist in domeniul social trebuie sa dezvolti oamenii asa cum sunt ei chiar daca-i placi sau nu. E munca ta si nu poti spune "cu aceasta persoana lucrez mai putin decat cu cealalta deoarece nu-mi place!". Ceea ce se intampla deseori este ca ei se dezvolta iar cu abilitatile dezvoltate, ei se folosesc pentru a manipula situatia in favoarea lor. Nicidecum sa isi schimbe situatia in care sunt si traiesc linistiti deoarece stiu ca au suportul sistemului. 

De multe ori m-am simtit in situatia in care cu cat investeam si dezvoltam o persoana, cu atat devenea mai greu sa lucrezi. Cu atat mai mult se impotrivea sa se dezvolte si sa realizeze ca trebuie sa se imbunatateasca situatia in care traieste. Persoana incepea de gandeasca si sa cunoasca modul meu de munca si "ma ataca" cu propriile mele arme. Nu se multumea doar sa-mi puna bete in roate ci chiar ataca ca intr-uun meci de box in care ii spui celui pe care-l atrenezi "Loveste cu stanga", "da un croseu", "ia o gura de apa si loveste mai rapid". Iar invatacelul tau chiar asculta si loveste. 

Cam asa ma simt uneori in munca care o depun dar in acelasi timp trebuie sa continui deoarece tot mai este ceva ce trebuie sa invete. Intotdeauna se va lovi de ceva care in trecut nu a avut un final. Acel lucru va crea un conflic in viata lui/ei si va deschie un nou meci de box. 

Cand toate lucrurile crezi ca merg bine intri in alta lupta, cu tine sau cu sistemul. Cea cu tine e una dintre cele mai grele deoarece uneori motivatia se termina si ai nevoie si tu de cineva care sa te dezvolte. Sa iti dea acel pahar cu apa, sai ai acea pauza de la "loviturile primite" ca sa poti continua. Altfel ei vor simti si te vor manipula cum vor ei si iti vor consuma toata energia care o ai. 

Lupta cu sistemul e una complexa deoarece ei zic "trebuie sa faci asta, trebuie sa ai rezultate" dar cand e vorba resurse spune "nu avem, nu stim, cauta singur solutii. Dar nu uita vrem rezultate!" Acest meci de box in care te pune la mijloc si primesti lovituri din stanga si din dreapta fara sa te putea foarte mult apara. Deoarece ei cer si incerci sa implementezi. Oamenii care au suportul tau se impotrivesc daca nu vad ceva de castigat si doresc sa faca in felul lor, adica fara implicare multa. Apoi cauti orice rezultat sa demonstrezi sistemului cu munca ta da rezultate. Sistemul nu va fi niciodata multumit si va cere mai mult. 

Cu toate aceste lovituri, greutati, munca sociala devine un meci de box motivant si dependent. Uneori rezultate cel mai mici pot deveni vieti schimbate.

Locul care creea prietenii

In ultimile luni am reusit sa ma intalnesc cu prieteni, care sunt oameni de valoare acolo unde traiesc, muncesc si creaza vise.
Toti acestia mai devreme sau mai tarziu au avut legatura cu acest loc care mi-a creat mie, dar cred ca si altor prietenii.
A fost un loc unde se lucra foarte mult, dar pasiunea pentru oameni si un cadru placut ajutau sa uitam de remuneratiile mici. Conta foarte mult si acest aspect,  dar locul si oamenii ne motivau sa venim de placere.
Un om cu viziune a inceput acest proiect in care nu conta de unde vii, etnia, religia sau modul cum gandesti,  atata timp cat potentialul era in tine.
Aceasta persoana a inceput munca din interior si apoi a iesit in exterior. A inceput de la echipa si apoi a iesit in comunitate.
Am cunoscut acest loc acum vreo 18 ani pe cand eram doar un copil curios si plictisit. Unul care avea mai multa energie  si motivatie decat oferea scoala, sportul si chiar casa. Am ales sa ma avant si sa invat, sa cunosc si sa creez prietenii.
Cu cat eram mai implicat cu atat simteam ca e un loc in care ma pot dezvolta. Asa si s-a intamplat.
Am petrecut aproape jumatate din activitatea mea profesionala,  dar si personala. Am vazut oameni obisnuiti care au venit si in scurt timp au aratat cat de profesionisti sunt. Toate acestea s-au intamplat deoarece incepeam sa ne cunoastem, iar banii nu erau primul obiectiv.
Daca la inceput se spunea fiti prieteni, ajutati-va, petreceti timp impreuna, in timp acest lucru a devenit ceva obisnuit. Angajatii se ofereau sa se ajute, chiar se statea peste program pentru a ajuta un coleg. Prieteniile s-au intarit si au iesit afara din acel loc. Ne vizitam familiile, ne ajutam in proiectele externe locurilor de munca, mergeam in tabere si chiar ieseam la suc.
Iesirile erau relaxante fara a simti nevoia sa ne ascundem sa zicem ceva si radeam mult. Povesteam experientele de la munca, povesteam intamplari din viata noastra si chiar vise.
La un moment acest loc s-a schimbat. Viziunea a ramas aceeasi, dar cred ca frica responsabilitatilor a facut sa distruga increderea in om. De aici e doar un pas pana la neincredere. A rezultat controlul si schimbari de viziune si incercarea de a distruge prieteniile deoarece erau periculoase.
Echipa devenise una profesionista care cerea un lider, dar avea un sef. Unul caruia ii era frica sa aiba incredere. Caruia ii era frica sa fie prieten cu ceilalti si o facea doar intr-un mod superficial. Era la mijloc intre o echipa profesionista, care trebuia doar incurajata, si alti oameni care puneau conditiile pentru a continua proiectul. Si-a ales oamenii cu conditii fara a se comunica clar dorintele si echipa a inceput sa simta.
Cu toate acestea zambetul, ajutorul si bucuria au continuat, iar prietenia a continuat chiar daca conflictele erau tot mai multe. S-a dorit distrugerea prieteniei deoarece era mai usor de a impune lucruri noi si superficiale.
Nu a trecut mult si primul component al echipei a plecat si s-a simtit lipsa. Dar prietenia a continuat atunci cand ne intalneam.
Echipa a inceput sa iasa mai mult inafara decat sa ramana in acel loc. Se simteau mai liberi si mai bine afara cu totii.
S-au rupt pe grupuri mai mici in functie de dorinte si obiective. Dar prietenia a ramas aceeasi, iar cand s-a cerut ajutorul s-a spus un DA usor.
Controlul a devenit mai mare iar cei care se impotriveau erau invitati sa plece cu zicala "alti 10 asteapta la usa!!". Aceste cuvinte au demotivat echipa, s-a pierdut increderea in conducere si apoi s-au simtit jigniti dupa munca, sentimentele, banii si timpul investit in acesti ani (in functie de fiecare).
Au continuat sa plece si de fiecare data cei care veneau era din ce in ce mau greu sa se acomodeze. Lipsea viziunea, dorinta si prietenia. Au ajuns oamenii noi, care s-au bucurat de prietenia echipei, dar odata plecati, cei vechi au plecat si ei.
Echipa marita a continuat sa se intalneasca mai rar deoarece fiecare s-a implicat in proiecte noi. Unii si-au implinit visele, altii au fost coptati de alte proiecte mai mari, iar altii au plecat spre alte tari. Tot ce a ramas a fost prietenia dintre ei cand se intalnesc.
Acum cateva luni au reusit sa se intalneasca aproape jumatate din echipa, din pacate nu in acel loc, ci intr-un loc neutru. Cred ca toti si-ar dori o intalnire cu toti acolo unde au simtit multe satisfactii, dezamagiri, dar unde si-au intalnit camarazi pe viata.
Dar nu se vrea acest lucru si cred ca, cu fiecare om plecat, acest lucru se va pierde.

Acum locul are un altfel de prietenie, un altfel de trairi,  dar nu pot spune mai bun sau nu. Nimeni nu poate spune daca ce a fost mai de mult e mai bun sau ce este acum e mai bun.
Ce este sigur, e ca cei ramasi resimt lipsa vechiilor angajati,  iar noii angajati creaza ce se poate. Toti sunt in acelasi loc "unul care creaza prietenia" (mai mult sau mai putin).

Acest loc se numeste Fundatia Veritas si acolo am intalnit oamenii acestia. Nu as vrea sa le insirui numele deoarece daca citesc aceste cuvinte vor sti cine sunt.
De asemenea ei nu mai pot reprezenta direct acest loc ca sunt in alte proiecte.
Am tot respectul pentru cei ramasi deoarece uneori asa reusesc inca sa simt atmosfera de acolo.
As vrea doar sa le multumesc tuturor care au facut, fac si vor face parte din aceasta prietenie.

O zi minunata!!!

Eu, un nimic

Nu stiu de unde sa incep dar nu stiu nici macar ce trebuie sa scriu. Sunt multe ganduri, o avalansa de idei care creeaza un haoes in mintea mea. Prea multe lucruri care s-au adunat si nu s-a rezolvat deoarece nu am avut timp de ele. Poate ca nu am vrut sa le rezolv deoarece imi este mai usor de fug si sa ma ascund de ceea ce nu m-a facut sau ma face nefericit.

Este momentul in care stii ca ar trebui sa faci ceva dar nimic nu se leaga. Stiu ca daca voi lua pas cu pas trebuie sa schimb lucruri dar nu le fac deoarece imi plac scuzele gen voi rani pe altii sau ca totul e mai bine sa sufar eu.

Imi place mai mult lumea mea in care defapt ma distrug zilnic deoarece nu stiu ce vreau. Nu stiu ce imi place si ce ma multumeste. Nu vorbesc de fericire ca nu va exista acest lucru. Fac prea multe greseli si le repet intr-o viteza greu de oprit. Ma ranesc pe mine si parca imi place placere dar clar nu ma multumeste.

Imi place provocarile dar  nu stiu care sunt provocarile mele si care sunt ale altora. Uneori ar trebui sa-mi traiesc viata mea dar mintea mea e un haos. Traiesc orice viata care imi place cum suna si nu pot spune NU. E unul din lucrurile cele mai grele pentru mine deoarece nu sunt eu multumit, nu ma simt ca fac ceva care conteaza. Castig uneori mai bine, uneori mai putin bine, dar ce conteaza cand mintea mea e plina de gunoi care ar trebui aruncat dar ma incapatanez sa-l pastrez, sa-l savurez si uneori sa-l dau si la altii. Atat cat sa fac loc la altul.

Poate am nevoie de ajutor si mai mult ca sigur e nevoie dar cum? Cand? si Unde? toate aceste sunt controlate de mintea si actiunile mele. Ma mint ca fac bine dar cred ca ma distrug pe mine si tot ce am in jurul meu.

Aceasta e rezolutia zilei mele.

Te simti singur?

Singuratatea este cea mai grea parte a vietii. Atunci ne pierdem totul: increderea in noi, increderea in ceilalti, increderea in viata. Singuratatea are si parti bune daca stim sa le gestionam. O mica perioada singur poate provoca lucruri marete: idei marete, noi vise, o curatare interioara.

Singuratatea vine in momentul in care avem traume sufletesti sau fizice. Ea vine ca o placere in care te inchizi in tine si cu cat stai mai mult cu atat nu mai vrei sa iesi afara. Iti creezi propria lume deoarece acolo te simti in siguranta. Acolo iti pui singurul regulile si lasi sa intre doar in cei care te increzi.

Problema e ca la un moment dat trebuie sa iesi afara si atunci te vei lovi de realitate. Nu te vei mai putea acomoda si orice lucru il vei critica. Eu am facut asta si greu am iesit din propria mea lume. Ma simteam atat de bine incat nu credeam ca lumea reala...mai este reala. Lumea mea, modul meu de a trai mi se parea cel mai bun si cel mai in siguranta. Pana intr-o zi in care m-am lovit de lumea reala. M-a durut atat de tare incat m-am retras inapoi in lumea mea. Dar ceea ce se intample rascolise totul in lumea mea. Gandurile erau atat de puternice incat imi faceam rau si la luptam cu ele zilnic.


Singuratatea e un lucru normal, nu tu esti de vina in totalitate ca esti singur. Poate nu ai gasit persoane cu aceleasi pasiuni, poate ca nu te-ai implicat atat de mult incat sa cunosti cu cei care te inconjoara. Nu lasa singuratatea sa te conduca, invinge-o si arata ca esti mai puternic(a) decat interiorul.

Oamenii ne judeca dupa aparente si dupa lipsurile lor. De cele mai multe ori daca nu avem ce le lipsesc lor atunci ne dau deoparte. Nu te simti singur daca multi nu vor sa comunice cu tine. Intotdeauna e cineva caruia/careia ii va face placere sa comunicati si sa petreceti timp.

Iesi din casa, bea un suc indiferent ca ai cu cine asa vei gasi oameni noi. Mergi la grupuri de discutii, biblioteca, vei gasi oameni cu care sa comunici. Mergi la biserici la grupurile de socializare, vei gasi oameni care te vor pe acolo.
Fa voluntariat - sunt multi oameni care simt aceleasi lucruri ca si tine. Trebuie doar sa nu lasi singuratatea sa te conduca. vei uita de tine, vei uita de ceilalti si vei uita sa mergi mai departe.

Nu astepta niciodata ca cineva sa te scoata din singuratate, fa un pas si apoi va veni altul de la ceilalti.


Ganduri lumitate si frumoasa va doresc!

Mediul online sau comunicarea fata in fata?

Comunicarea este foarte importanta in viata unui om ca nu putem trai daca nu am comunica. Cred ca am ajunge sa vorbim doar cu noi si chiar am innebuni apoi.

Internetul ne-a dat o mana de ajutor si a fost foarte bun la inceput dar in momentul acesta s-a ajuns prea departe in privinta comunicarii. Este doar o parere personala. Cum zicea un cantaret acum ceva timp cumunicarea pe facebook nu mai este eficienta, totul se rezuma la imagini nu la scris si citit. De aceea vedem mii de postari zilnice. Daca ai avut o postare si ai dat un click pe altceva ai pierdut aceasta postare si foarte greu o mai gasesti.

Mediul online iti rapeste cele mai importante lucruri intr-o comunicare, relatie etc. Iti rapeste detaliile fete la diferite intrebari, cum se manifesta omul, ce ton are, daca se stramba sau nu, daca rade sau nu... totul e ascuns in spatele unui monitor sau ecran de telefon.

Atunci cand esti fata in fata vezi toate aceste lucruri. Cui ii place sa conduca discutia, daca se uita la altcineva, cum se comporta cu tine cand sunt alte tentatii si multe alte lucruri. Daca ii este rusine sa iasa cu tine in oras...asa poti stii daca are pe cineva sau nu.
Eu prefer poate mai mult comunicarea fata in fata chiar daca nu-mi permit momentan deoarece sunt departe de cei care imi sunt dragi.

Comunicarea online sau pe facebook e si periculoasa. Te expui atat de multe riscuri incat iti poate distruge o zi sau uneori chiar stima de sina. Online oamenii sunt mai rai ca animalele, ei fug ca si dupa miros. Barbatii dupa corp, uneori femeile dupa unul care pare mai capabil. E ca intr-o lupta de supravietuire in care nu conteaza ce face celalalt sa ajung si eu sa iau o bucatica.

Am vazut grupuri multe de cautari in care nivelul s-a ajuns jos de tot. Jignirile si apropo-urile de 2 bani sunt cele mai intalnite. Oamenii  care intra sunt de 2 feluri:
- Cei care chiar cauta pe cineva pentru ca isi doresc cu adevarat - acestia incearca sa fie atenti sa nu jigneasca, vorbesc deschis sau pun intrebari. Acestia sunt distrusi in cateva secunde de a doua categorie care ca procentaj este mai mare
- A doua categorie sunt cei care se distreaza, plictisiti si cauta sex, poate bani sau alte lucruri. - Acestia sunt ca niste vanatori - orice postare ei sunt acolo sa comenteze sau adauga in lista fara nici verificare. Apoi daca nu le faci plac incep a jigni sau de a ameninta.

Voi ce va doriti?

Numai ganduri minunate!

Dragoste, iubire si alte lucruri de genul.

Toti cautam dragostea si facem asta zilnic oriunde suntem si cu tot ce avem. Indiferent daca suntem singuri sau suntem intr-o relatie tot cautam dragostea, iubirea sau afectiunea celui de langa noi.

Daca suntem intr-o relatie vom cauta sa cautam lucruri sa ne impresionam iubitul/iubita sau sotul/sotia deoarece la randul nostru vom fi impresionati. De multe ori avem impresia ca daca mergem si sa facem o schimbare la noi o facem pentru noi. Eu zic un Nu Clar. In prima faza o facem pentru noi deoarece ne simtim mai bine dar in interiorul nostru o facem sa fim respectati, acceptati sau uneori doar sa se uite lumea dupa noi. Sa fie cineva care ne zambeste sau ne scrie un mesaj ne poate face ziua mai buna.

Nu critic schimbarile deoarece sunt bune si eu le fac din cand in cand! Cand simt nevoia schimb ceva si o iau de la capat.De ce? Pentru ca nu rezistam sa nu schimbam nimic la noi. E pentru sanatatea noastra sa facem acest lucru.

Iubirea e ceva care o cautam zilnic chiar in orice moment al zilei indiferent ce facem. E un sentiment placut care ne umple golurile din suflet si am dori sa fie tot mai des. Sunt persoane care cauta iubirea pe internet, sunt care o au acasa dar uita de ea si cauta in alta parte. Sunt persoane care nu vad ca sunt apreciate si iubite deoarece nimeni nu e alatari.

Persoanele singure simt lipsa iubirii, dragostei cel mai mult asta daca nu au un grup de prieteni sau pe cineva cu care sa comunice. Iubirea/Dragostea e vorba si de comunicare una deschisa si sincera in care sa nu te simti judecat.

Nu recomand iubirea virtuala deoarece cea mai mare parte inseamna sex. Inseamna relatii sexuale si nu poti fii sigur ce se intampla in inima acelui om. Pierzi multe detalii si e usor sa fii mintit. Iubirea virtuala fara sa va intalniti e greu sa dureze mult daca nu va vedeti in fata, povestit, atingeti. Aceste lucruri sunt importante in a zis ca exista iubire.

Stiu ca si eu am cautat prietenii/iubiri online si nu e deloc usor. Imi doresc mai mult cele fata in fata si mai apropiate. Prefer sa merg sa intalnesc persoana sa o cunosc. Sa vorbesc despre orice detaliu din viata mea sau a persoanei. Vreau sa-i vad lucrurile mai putin bune ca sa trec peste el si apoi sa ma bucur de cele frumoase.

Iubirea nu este doar sex sau a face dragoste. Iubirea e mai mult. Iubirea e o calatorie in doi in care te cunosti, te certi, cauti solutii, faci compromisiuri, faci dragoste dar la sfarsitul zilei amandoia castigati.

Doamnelor sau domnisoarelor nu sacrificati mult din viata voastra pentru cineva care nu merita. Faceti in asa fel ca nu oferiti mai mult decat primiti.

Barbatule sau baiatule - nu oferi cadouri sa castigi o femeie si apoi sa o ai in pat. Deoarece va trebui sa continui asa si mai incolo o sa zici ca e materialista - dar nu este. Tu o faci sa fie asa!

O zi plina de ganduri calde!

Femaia? Cine este ea?

Daca ieri am discutat despre barbat astazi am zis sa scriu despre femei sau cel putin asa cum le vad eu si simt.

Femeia este o fira sensibila oricat de puternica ar arata. O fiinta care se consuma in interior cand e singura pentru orice detaliu si in exterior cand are cine sa o asculte. Este fiinta care nu prea are increderea in ea si e frica de esec de cele mai multe ori.

Femeia e cea care cauta atentie, siguranta si iubire. Aceste trei lucruri e greu sa le definesti ca individual deoarece in sufletul unei femei ele merg legate, nu le poti rupe una de alta. De aceea de multea ori barbatii avem impresia ca femeile sunt materialiste. DA SUNT! Dar depinde cum privim acest lucru. Intotdeauna o femeie are nevoie de mai multa grija decat are un barbat. De ce? Sa ajunga sa se simta bine in pielea ei.

Sa nu uitam ca femeia clasica nu insemna prea mult pentru aceasta lumea. Era o masina de facut copiii, care cresteau copiii, facea de mancare si era supusa barbatului fara avea drepturi. In vremurile trecute nici nu se puneau la numar si daca o femeie ramanea singura era aproape ca si moarta deoarece nimeni nu o ajuta. De aceea s-a ajuns si la prostitutie inca din vremurile biblice. Acum e mult mai dezvoltata dar nu mai e biblic deloc...e o indistrie.

In timp femeia s-a mai dezvoltat, a primit si drepturi, acum in timpul nostru spun ca sunt egale cu barbatii. Eu as zice ca pot face multe dar nu sunt atat de stabile ca si un barbat. Ele intotdeauna au nevoie de cineva care sa le motiveze.

Toate aceste lucruri femeia le-a luat si le-a valorificat pentru ea. Unele femei au invat sa manipuleze barbatul si l-a facut un rob al ei si atunci profita de el. Alte femei sunt inchise inca in miturile vechi si nu incearca sa iasa dintr-o relatie chiar daca ii face doar rau. Alte femei s-au ridicat, au studiat, au cultura si acum si-au atins potentialul dar in adancul lor tot mai cauta raspunsuri.

Femeia insala ca orice om doar ca e mai periculoasa ca intotdeauna incearca sa tina un barbat cu ceva, chiar daca stiu ca nu va fi al lor. Femeia ii place sa castige ca asa se simte ascultata, se simte valorificata si uneori barbatii fug de discutiile cu ea.

Femeia moderna e cea care incearca sa devina o vedeta, sa fie slaba si sa fie buna la pat. Sa apara prin ziare poate chiar in scandaluri. Aceste femei sunt cautate de o mare parte din barbati iar cele care nu sunt de multe ori nu apar nicaieri.

La despartiri Femeia trebuie sa aiba ultimul cuvant iar daca nu-l are e posibil sa caute un mod sa se razbune. Nu stiu daca isi are rostul sau nu dar e modul ei de a gandi. Cand a fost inseala o femeie de multe ori in mintea ei este ce ar fi sa ma culc cu prietenul lui cel mai bun sa vada cum este. Am auzit multe cazuri sau ganduri de felul acesta.

Femeia moderna nu-i mai place sa gateasca. Ar dori sa fie intretinuta dar sa nu mai faca muncile grele. Vor sa fie mai independente si sa aiba destule resurse care sa o faca implinita.

Numai ganduri frumoasa va doresc astazi!

Cand nu facem lucrurile din pasiune

Cand nu facem lucrurile din pasiune esenta dispare. Ajungem sa nu mai dorim acelasi lucru dar sa negam cu toata puterea deoarece lumea sa nu isi schimbe parerea despre noi. De fapt ne mintim pe noi, ne ajutam sa ne distrugem esenta si motivatia cu timpul. Ajungem sa schimbam mentalitatea oamenilor despre acel lucru, domeniu, persoana.

M-am lovit de asta eu personal dupa un timp cand am inceput pe cont propriu o intreprindere inviduala. Am avut motivatia sa am cati mai multi clienti, sa incerc sa rezolv cat mai multe probleme la calculator dar cu timp din cauza experientelor cu oamenii (de plata, atitudine etc) am inceput sa fac acelasi lucru dar sa nu mai fac din pasiune ci pentru a-mi castiga un ban.

Acest lucru cand un client (care-mi este si prieten acum) mi-a spus "Stii? tu nu mai faci din aceeasi pasiune aceste lucruri. Inainte se vedea pe tine bucuria ca vrei sa rezolvi orice problema. Acum ai devenit mult mai comod ci iti place sa alegi clientii si probleme de calculator." I-am explicat despre ce este vorba si m-a inteles doar ca a zis ca daca la un moment s-ar putea sa pierd esenta pentru ce am inceput pe cont propriu.

Acest lucru m-a pus pe ganduri si am decis sa-mi diversific ceea ce fac. Acest lucru m-a ajutat sa gandesc mai multe motivatie si sa creasca pasiunea. Nu am ramas doar in domeniul IT ci m-am indreptat spre social, educational si sportiv.  Am ajuns sa le pot face toate cu aceeasi bani sau uneori mai putin. Dar eram motivat sa ma trezesc in fiecare zi si sa dau totul.

E bine ca in momentul cand pierdem pasiunea pentru ceva sa cautam altceva sa ne lege de acel lucru. Daca nu gasim incet incet ar trebui sa recunoastem ca am pierdut pasiunea, sa continuam acelasi lucru dar sa cautam adevarata pasiune si sa excelam acolo.

Banul de multe ori ne face sa uitam de pasiune si el sa devina o pasiune. Acest lucru ma ingrozeste foarte mult mai ales ca sunt intr-o tara care se castiga usor dar in care oamenii nu traiesc pentru ceva anume, pentru viitor. E usor sa uiti esenta si sa vrei doar material si eu asta nu-mi doresc.

Trebuie sa ne facem obiective din care sa hranim pasiunea de a lucra... oricare ar fi acela.

Un an nou!

Ca in fiecare an ne dorim sa fie unul bun! unul in care sa facem mai multe lucruri pentru noi care sa ne ajute in ceea ce ne dorim.

Dar ce ne dorim cu adevarat?
Aceasta intrebare mi-a stat in minte multe nopti si zile. Ce vreau cu adevarat anul acesta care a inceput sa fie si realist si sa fiu si motivat sa lupt. Asa au aparut cateva lucruri importante in viata mea:
1. Anul acesta sa nu mai gandesc egoist.. adica eu sa fac, eu sa reusesc, eu sa incerc ci sa treaca.. noi sa facem, noi sa ne ridicam. De ce? Deoarece asa o sa fiu atent la toate detaliile din viata mea si o sa am grija de ele.

2. Sa fiu inca in Romania cu gandul. Mi-am propus ca anul acesta sa pot sa fiu un suport pentru o familie draga mie si sa ajut cu ceea ce pot de aici. Daca o sa pot poate si financiar daca nu doar emotional si material in functie de nevoi.

3. Sa continui sa calatoresc. Vreau sa vad 20 de orase noi si 5 dintre ele sa fie in alte tari decat Romania si Anglia. Acest lucru va ajuta la explorare, relaxare, experienta si cunoastere

4. sa fac 1000 km de ocazie. - Acesta e mai greu de facut in locul unde sunt dar nu va fi imposibil. Deja am fost luat la ocazie in Anglia dar nu pe distanta foarte mare.

5. Sa termin cu datoriile pana in luna mai. E important ca apoi vin alte proiecte in minte.

6. Cel mai greu din punctul meu de vedere. Sa infiintez o asociatie in Romania si sa incerc sa o pun pe picioare

7. Sa incep o afacere in Anglia daca voi ramane mai mult timp.  Aici la fel am o mica retinere dar inca cred ca se va putea

8. Sa-mi cresc viata personala si sa fiu mai atent la acest lucru. Mult timp nu am pus accent dar acum cred ca e timpul.

Cam atat... lista mai este dar o sa revin in alta zi

Ne mai videm pentru un vot?

In ultimile zile am fost trist, depresiv si chiar revoltat pentru ceea ce s-a intamplat in Romania. Nu ma refer doar la accidentul din fostul club Colectiv dar si pentru toate lucrurile intamplate in ultimul an. A trebuit sa asteptam un dezastru sa iesim in strada si poate daca acesti oameni nu ar fi fost pasionati ai rock-ului nu se ajungea la revolta, la demisii si scantei.

Nu regret foarte multe lucruri care le-am facut in viata dar ajutorul in campaniile electorale am inceput sa o regret. Chiar daca eu eram doar in ziua votului si faceam statistici cu un telefon si un laptop totusi regret. Am fost platit pentru aceasta activitate si ma simt ca si cum m-am vandut si eu ca acei tineri care stateau si imparteau fluturasi pentru 10 lei pe seara sau cei care strangeau semnaturi pentru un anumit candidat. Ma gandesc cum ar fi fost sa fiu mai tare si sa refuz radical asa cum o fac deobicei? Bunul simt din pacate m-a impiedecat si am facut-o... dar acum o sa o mai fac? CLAR CA NUUUUUU!!!

Chiar o sa indemn/influentez oamenii si in special tinerii sa nu o mai faca. Sa nu mai se implice, sa nu se mai duca la petrecerile partidului sau nu mai dea accepte nici un cadou de la ei si chiar sa voteze impotriva partidelor care vor incerca sa fie cumparate astfel. Atunci o sa vedem cum o sa-si faca ei campanie? Ce o sa mai faca sa-si castige voturile?

Acesti bani din campanii sunt bani murdari si care nu se contabilizeaza nicaieri. Vin de la oamenii de afaceri sau consilier care ii dau deoarece apoi ii castiga inapoi prin afaceri si comisioane.

Imi aduc aminte cum spunea unul din fosti vice-primari ai Sighisoarei  in timpul campaniei lui Klaus Iohannis: "Cartierul 7 noiembrie va vota cu noi deoarece le-am bagat apa gratis saptamana trecuta si doar nu am facut-o pentru altceva". Poate nu sunt exact cuvintele care le-a zis dar asta a fost mesajul. Era o discutie de unde vor veni voturile pentru un partid si de unde vor veni pentru celalalt partid.
Deci asta a insemnat ca bagat la cativa oameni apa in curte pentru a castiga voturi si apoi a uitat sa termine lucrarile deoarece miza nu mai exista... banii au fost  care poate pentru asta trebuia folositi... sau folosit in asa scop incat sa castige voturi si nu pentru binele cetatenilor.


Ideea este cu cat ne implicam mai putin in campanii, cu cat nu iesim la concerte, cu cat nu acceptam mita lor directa sau indirecta cu atat lor le va fi mai greu sa mai castige increderea. Stiu ca este greu sa nu accepti o floare cand ti-o daruieste sau un pachet de alimte cand stii ca nu ai mancat astazi dar daca tot o accepti... cand e ziua votului fii primul la vot si fa-o impotriva lor si asa le dai o palma deoarece ei ne dau multe zilnic.

Daca vrei evolutie fa-o din interior. Citeste, informeaza-te, cunoaste legile, fa sport, mergi in biblioteci, fa poze cand vezi coruptie si nedreptate, anunta autoritatile cand stii ca se incalca legea. Poate unul nu va fi luat in calcul dar daca vom fi 100 atunci el vor lua in calcul. Nu se vor mai putea ascunde. Nu vor stii in cine sa aiba incredere ca nu-i dezvaluie.

Voi termina cu aceasta afirmatie" FII INTELIGENT, FII INTELEP, FII PARTE DIN ECHIPA MAI MICA DAR PUTERNICA"

adevarat oare

  


         Mi-am dat seama ca oricat incerc sa nu ma mai implic in viata sociala a unor cunostiinte sau oricat as dori sa ma dezvolt pe alte domenii, tot la munca cu oamenii ajung. Nu ca imi displace sa lucrez singur dar foarte multe depinde de a comunica, de a ajuta, de a fii implicat si sa sa influentez pe cei din jurul meu!

        Am cautat mult sa incerc sa ma rupt de lume, sa incerc sa lucrez singur si sa fiu mai egoist/ individualist. Nu mi-a iesit cum am vrut ci chiar am ajuns sa atrag alte persoane care avea nevoie de o mana de ajutor. Nu inteleg de ce asa deoarece eu incerc sa fac ca oamenii sa plece de langa mine dar ei continua sa vina.
        Ma tot gandesc daca mai sunt un om de echipa dupa ce in ultimii ani am lucrat foarte mult singur. Ma gandesc daca mi-am gasit ceea ce imi place sa fac sau e doar pentru ca am nevoie de oameni langa mine.
        Eu greu sa iti gasesti rostul in viata cand nu mai stii sa te odihnesti, sa te relaxezi, sa pui stop uneori si sa vezi unde ai ajuns. Ajungi sa te gandesti ca altceva nu stii ce sa faci decat munca, munca si nimic altceva. Ajungi sa nu mai stii ce inseamna o iesire, sa nu mai stii ca ai resurse sa mergi intr-un concediu sau cel mai rau sa vrei sa iesi si nu mai ai cu cine deoarece ti-ai indepartat lumea din jurul tau. Posibil sa mai ai oameni in jurul tau dar deobicei te hranesti cu energia lor, lucrurile bune din viata lor si traiesti prin experientele lor dar niciodata nu ajungi sa-i poti face sa vina cu tine intr-un concediu sau o iesire de cateva zile.