Femaia? Cine este ea?

Daca ieri am discutat despre barbat astazi am zis sa scriu despre femei sau cel putin asa cum le vad eu si simt.

Femeia este o fira sensibila oricat de puternica ar arata. O fiinta care se consuma in interior cand e singura pentru orice detaliu si in exterior cand are cine sa o asculte. Este fiinta care nu prea are increderea in ea si e frica de esec de cele mai multe ori.

Femeia e cea care cauta atentie, siguranta si iubire. Aceste trei lucruri e greu sa le definesti ca individual deoarece in sufletul unei femei ele merg legate, nu le poti rupe una de alta. De aceea de multea ori barbatii avem impresia ca femeile sunt materialiste. DA SUNT! Dar depinde cum privim acest lucru. Intotdeauna o femeie are nevoie de mai multa grija decat are un barbat. De ce? Sa ajunga sa se simta bine in pielea ei.

Sa nu uitam ca femeia clasica nu insemna prea mult pentru aceasta lumea. Era o masina de facut copiii, care cresteau copiii, facea de mancare si era supusa barbatului fara avea drepturi. In vremurile trecute nici nu se puneau la numar si daca o femeie ramanea singura era aproape ca si moarta deoarece nimeni nu o ajuta. De aceea s-a ajuns si la prostitutie inca din vremurile biblice. Acum e mult mai dezvoltata dar nu mai e biblic deloc...e o indistrie.

In timp femeia s-a mai dezvoltat, a primit si drepturi, acum in timpul nostru spun ca sunt egale cu barbatii. Eu as zice ca pot face multe dar nu sunt atat de stabile ca si un barbat. Ele intotdeauna au nevoie de cineva care sa le motiveze.

Toate aceste lucruri femeia le-a luat si le-a valorificat pentru ea. Unele femei au invat sa manipuleze barbatul si l-a facut un rob al ei si atunci profita de el. Alte femei sunt inchise inca in miturile vechi si nu incearca sa iasa dintr-o relatie chiar daca ii face doar rau. Alte femei s-au ridicat, au studiat, au cultura si acum si-au atins potentialul dar in adancul lor tot mai cauta raspunsuri.

Femeia insala ca orice om doar ca e mai periculoasa ca intotdeauna incearca sa tina un barbat cu ceva, chiar daca stiu ca nu va fi al lor. Femeia ii place sa castige ca asa se simte ascultata, se simte valorificata si uneori barbatii fug de discutiile cu ea.

Femeia moderna e cea care incearca sa devina o vedeta, sa fie slaba si sa fie buna la pat. Sa apara prin ziare poate chiar in scandaluri. Aceste femei sunt cautate de o mare parte din barbati iar cele care nu sunt de multe ori nu apar nicaieri.

La despartiri Femeia trebuie sa aiba ultimul cuvant iar daca nu-l are e posibil sa caute un mod sa se razbune. Nu stiu daca isi are rostul sau nu dar e modul ei de a gandi. Cand a fost inseala o femeie de multe ori in mintea ei este ce ar fi sa ma culc cu prietenul lui cel mai bun sa vada cum este. Am auzit multe cazuri sau ganduri de felul acesta.

Femeia moderna nu-i mai place sa gateasca. Ar dori sa fie intretinuta dar sa nu mai faca muncile grele. Vor sa fie mai independente si sa aiba destule resurse care sa o faca implinita.

Numai ganduri frumoasa va doresc astazi!

Cand nu facem lucrurile din pasiune

Cand nu facem lucrurile din pasiune esenta dispare. Ajungem sa nu mai dorim acelasi lucru dar sa negam cu toata puterea deoarece lumea sa nu isi schimbe parerea despre noi. De fapt ne mintim pe noi, ne ajutam sa ne distrugem esenta si motivatia cu timpul. Ajungem sa schimbam mentalitatea oamenilor despre acel lucru, domeniu, persoana.

M-am lovit de asta eu personal dupa un timp cand am inceput pe cont propriu o intreprindere inviduala. Am avut motivatia sa am cati mai multi clienti, sa incerc sa rezolv cat mai multe probleme la calculator dar cu timp din cauza experientelor cu oamenii (de plata, atitudine etc) am inceput sa fac acelasi lucru dar sa nu mai fac din pasiune ci pentru a-mi castiga un ban.

Acest lucru cand un client (care-mi este si prieten acum) mi-a spus "Stii? tu nu mai faci din aceeasi pasiune aceste lucruri. Inainte se vedea pe tine bucuria ca vrei sa rezolvi orice problema. Acum ai devenit mult mai comod ci iti place sa alegi clientii si probleme de calculator." I-am explicat despre ce este vorba si m-a inteles doar ca a zis ca daca la un moment s-ar putea sa pierd esenta pentru ce am inceput pe cont propriu.

Acest lucru m-a pus pe ganduri si am decis sa-mi diversific ceea ce fac. Acest lucru m-a ajutat sa gandesc mai multe motivatie si sa creasca pasiunea. Nu am ramas doar in domeniul IT ci m-am indreptat spre social, educational si sportiv.  Am ajuns sa le pot face toate cu aceeasi bani sau uneori mai putin. Dar eram motivat sa ma trezesc in fiecare zi si sa dau totul.

E bine ca in momentul cand pierdem pasiunea pentru ceva sa cautam altceva sa ne lege de acel lucru. Daca nu gasim incet incet ar trebui sa recunoastem ca am pierdut pasiunea, sa continuam acelasi lucru dar sa cautam adevarata pasiune si sa excelam acolo.

Banul de multe ori ne face sa uitam de pasiune si el sa devina o pasiune. Acest lucru ma ingrozeste foarte mult mai ales ca sunt intr-o tara care se castiga usor dar in care oamenii nu traiesc pentru ceva anume, pentru viitor. E usor sa uiti esenta si sa vrei doar material si eu asta nu-mi doresc.

Trebuie sa ne facem obiective din care sa hranim pasiunea de a lucra... oricare ar fi acela.

De ce ne e dor?

         De multe ori m-am gandit la aceasta tema, chiar am povestit o data despre acest acest lucru dar nu-mi aduc aminte sa fi si scris. Daca am facut-o nu strica si a doua oara sa-mi pun aceleasi ganduri pe "hartie".
 
         M-am gandit de multe ori de ce mi-e dor de o persoana, de ce mi-e dor de diferite momente si de ce se intampla acest lucru. Am inceput sa studiez (e mult spus) aceasta situatie si am ajuns la o concluzie care o stiam deja ca in momentul respectiv iti lipseste, nu mai exista sau nu te regasesti.
     
         Dar nici cu acest raspuns nu m-am multumit asa ca am mers mai departe si am luat o persoana, un loc si un moment anume. A durat ceva pana sa-mi dau seama ca toate au acelasi lucru chiar daca sunt diferite. Adevarul este ca ne este dor de ceea ce am simtit atunci, de ceea ce ne facea sa ne simtim sau de modul cum mergeau lucrurile fara alte ganduri doar relaxare.
       
          Asa mi-am dat seama ca defapt nu imi este dor de o persoana anume chiar daca e urat spus, ci imi este dor de ce a insemnat acea persoana pentru mine. Mi-e dor de atitudinea acelei persoane, mi-e dor de comportamentul si modul lui de a fi. Uneori e adevarat mi-e dor sa vad acea persoana dar sincer mai mult decat fizic.

        Am fost acum cateva luni intr-un loc special pentru mine in orasul natal. Era un loc unde ma duceam cam o data pe luna cand eram mai mic si imi placea sa stau sa privesc peisajul. Acum cand m-am intors dupa atata timp locul era schimbat. Nu mai era intretinut si mi se parea pustiu. Dar totusi ma simteam bine deoarece imi aminteam de momentele in care eram acolo cu prietenii sau singur. In momentele acelea care nu mai conta cat este ceasul deoarece nu prea mai vream sa plec. Imi era dor de atmosfera care era creata si imi aducea aminte de copilarie/adolescenta.

        Tot la fel m-am gandit la un moment de care imi era dor. A fost greu sa ma gandesc doar la unul deoarece am avut foarte multe momente frumoase. Am luat momentul in sine si acum nu mai parea cine stie ce. Am stat impreuna cu niste prieteni si am facut tot felul de nebunii care ne-au trecut prin cap. Chiar as putea sa spun ca era copilaros si ne facea sa parem niste pusti chiar daca eram putin mai maricei. Cu toate acestea atmosfera creata in ziua respectiva ma faceam sa-mi doresc sa retraiesc acele momente. Nu-mi era dor de oamenii de acolo atat de mult cat imi era dor sa vad zambetele, sa aud rasetele, sa vad reactiile celorlalti la nebuniile noastre si sa vad cum altii se amuzau de noi. Iar noua, mie nici nu-mi pasa, chiar ma simteam implinit cu ceea ce se intampla.

       Asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi fiu mai atent la oameni, la situatii, la momente sau absolut la tot ce se intampla in jurul meu. S-ar putea mai tarziu sa-mi fie dor de ele si sa nu pot sa mai tin minte multe detalii.
Iar atunci incep sa regret de ce am pierdut timpul cu lucruri care nu au meritat atat de mult!