Un loc prin care curge viata

Asa se numea prima Tabara in care am m-am implicat. Aveam undeva la 19 ani si primul an de facultate. Eram disperat sa fiu activ si ma plictiseam enorm daca nu aveam ceva ce sa fac.

Pregatirile taberei au inceput undeva in ianuarie si ne-am deplasat la cabana unde se va desfasura tabara pentru a putea cunoaste locatia. Era totul gri si parasit parca deoarece nu era seson de tabere, ca orice zona de munte in timpul iernii.

Pregatirea taberei era foarte serioasa si mai mult ne pregatea personal pe noi decat sa vorbim despre ce va urma. Cateva jocuri de interactiune, discutii despre subiecte si ce ne asteptam de la tabara. Am iesit si pe afara sa cunoastem tabara dar sincer nu mi se parea ca se va lega cu titulu taberei "Un loc prin care curge viata".

Intr-una din zile in timp ce aveam noi seminariile obisnuite si diferite discutii am observat ca incepe sa ninga. Locul a inceput sa ia viata chiar daca eram 14 persoane dar modul cum a inceput sa ninga, era greu sa nu fi surprins. Fulgii de de zapada erau foarte mari asa incat in 30 de minute pe jos era un strat de 15-20 de cm de zapada.

Am terminat sesiunea si am iesit afara sa ne jucam in zapada. Deja zapada era mare, undeva la genunchi si continua sa ninga. Din momentul in care am inceput sa ne jucam prin zapada, sa ne dam un plase, saci sau direct pe geci totul s-a schimbat. Nu mai ziceai ca sunt 14 persoane ci cred ca undeva 40-50.

A doua zi dimineata am iesit sa facem miscare iar unul din colegi a zis de ce nu jucam un fotbal pe zapada. Atat a trebuit si am plecat fete si baieti sa jucam. Cel mai greu era sa te tii pe picioare deoarece pe terenul de fotbal zapada ajungea si pana la brau. Incercai sa dai in minge si erai absorbit de zapada. A fost o senzatie foarte frumoasa si ne-am distrat enorm deoarece puteam juca usor si fete si baieti fara ca nimeni sa se supere.

Am revenit in cabana, am avut primele sesiuni iar liderul taberei a spus ca la vara cand va fi tabara se asteapta sa fie cel putin de 10 ori mai multa viata. A spus ca se asteapta de la noi sa incurajam acest lucru si cineva va trece pe acolo trebuie sa simta titlul taberei "Un loc prin care curge viata".

A sosit si vara si am plecat cu o zi inainte. Era foarte frumos locul; verdeata in toate partile, soare, raul care te atragea sa intri in el(nu era adanc deloc dar era foarte rece fiind zona de munte), diferite locuri de joaca, umbra si loc pentru drumetii.

Cand am ajuns noi era o alta tabara care urma sa se termine. Toti de acolo parea plictisiti si abia asteptau sa plece. Am discutat cu ei si ziceau ca primele zile au fost bune apoi au inceput sa se plictiseasca din cauza caldurii, oboselii si deoarece faceau aproape aceleasi lucruri. Aceste cuvinte m-au ingandurat deoarece noi doream energie si bucurie.

In prima zi a trebuit sa facem un cantec al taberei, sa-l invatam si sa pregatim totul logistic inainte ca copiii si adolescentii sa ajunga. Apoi am incercat cateva jocuri de echipa si sa am avut timpul nostru liber in care am jucat baschet, volei, fotbal si la sfarsit cam toti am ajuns in rau acela micut care trecea prin fata cabanei. Eu inca eram cu gandul cum o sa fie tabara.
In ziua in care copiii urmau sa vina liderul de tabara ne-a spus ca se bazeaza pe noi ca totul sa iasa asa cum trebuie. Ne-a mai dat cateva sugestii la fiecare si asteptam...

Perioada de asteptare mi s-a parut atat de lunga si plictisitoare deoarece aveam emotii mari. Era prima data cand participam la un asa proiect.

A sosit momentul cand au venit participantii varstele erau de la 10 ani pana la aproape 19, unii erau mai mari decat mare parte din voluntarii de acolo.
Copiii au inceput sa alerge sa imbratiseze pe voluntarii si sa cunoasca pe cei noi. Eu in prima faza am stat mai in spate deoarece nu stiam cum sa reactionez. Am reusit sa intru in discutii cu cei care erau mai mari 15-16-17 ani.
Toti ne-am indreptat spre cabana unde urma sa fie distribuiti pe camere. Le-am dat posibilitatea sa se joace cu tot felul de jucarii, jocuri, mingi, corzi de sarit etc. Asta au facut pana au fost repartizati si apoi au avut timp liber in care au interactionat cu voluntarii romani dar si cu un grup din alta tara.

De la linistea care a fost inainte de a sosi grupul de tineri, s-a ajuns la o agitatie in care daca priveai din afara ziceai ca e plin de furnici. Erau in jur de 100 de copiii si adolescenti. Plus grupul de volutari romani si cei straini.
Seara dupa cina a urma prima interactiune cu toti in care am cantat, impartit pe echipe si am creat fiecare au steag a lor. Plus am facut plicuri in care puteam primi scrisori in caz ca cineva a apeciat ceva la noi.
A fost o adevarata nebunie in sensul bun al cuvantului, in care incepea sa sune cu ceea ce spunea titlu. Dar asta a fost inceputul.
Zilele care au urmat au fost superbe. Jocuri, activitati, discutii serioase, devotionale, lacrimi de bucurie, provocari de echipa dar si personale. Toate acestea ca fiecare copil, adolescent  sau participant sa aiba 5 zile care sa ne le uite curand.
Imi aduc aminte ca in ziua a doua una din echipe avea un baiat cu dizabilitati motorii. El s-a simtit inferior si a renuntat sa mai participe la activitati deoarece spunea ca tine echipa in spate. Se multumea sa interactioneze cu cine era in preajma lui. Am intrat in vorba cu el si l-am chemat la echipa noastra. A fost incantat si spre surprinderea mea membrii echipei l-au acceptat fara multe comentarii. Liderul taberei a vazut acest lucru si a zis ca ar trebui sa fie in echipa unde a fost repartizat dar mi-a zis "Daca crezi ca faci fata cu toti eu ti-l las. Dar daca ai oricare problema spune-mi si te ajutam"
A fost o provocare in plus deoarece eram acum 17 in grup dar totul a mers bine. A fost primul moment in care am observat ce inseamna sa muncesti cu cineva 1:1 in unele momente si cat de important e impactul in viata unora.
In a treia zi intr-una din cabanele alaturate a venit o familie. Manca cu noi in acelasi timp si avea 3 copiii. Au vazut "nebunia" care se intampla acolo si au zis ca vin aici de 5-6 ani dar e prima data cand e asa de multa galagie si parca sunt o scoala intreaga de copiii si nu doar 100 si ceva. A zis ca parca totul a prins viata. Apoi a intrebat cat costa ca cei 3 copiii a lor sa participe la activitati cu ceilalti. Liderul taberei i-au lasat sa participe pe gratis si i-au implicat in trei echipe diferite.
A venit si ultima seara in care mi s-a spus ca deobicei e foarte emotionanta. Liderul taberei a venit si a vorbit in fata tuturora. Le-a multumit copiilor, voluntarilor, educatorilor, bucatorilor si tuturora care erau acolo.
Le-a amintit copiilor care era titlul tabere "Un loc prin care curge viata!" A spus ca ei au facut acest lucru. Fiecare moment din zi ceva bun se intampla, fiecare strigat de bucurie sau poate de frustare aducea un plus deoarece inseamna ca cineva a fost provocat.
Imi aduc aminte ca acel baiat in scaun cu rotile statea in fata si mi-a spus ca "nu a interactionat niciodata atat de mult intr-o tabara, nu a incercat niciodata sa se dea pe tiroleana, nu a avut niciodata o responsabilitate si nu s-a simtit atat e usor acceptat de ceilalti".

Urmatoarea zi a fost chiar foarte emotionanta. De dimineata se simtea dezamagiri, unii copiii incepeau sa planga, altii scriau scrisori in care spuneau cum s-au simtit iar ultimele activiatati au fost de trecere catre plecarea lor acasa.

Cel mai emotionat moment pentru mine a fost cand am avut un ultim timp de familie. Asa se numea momentul in care stateam in echipe si aveam subiecte de discutat sau vedeam cum se simte fiecare. Am avut un ghid care ne ajutam sa tinem aceste momente dar mi se parea ca nu va merge. L-am urmat pana la punct dar pregatisem si altceva in caz ca nu mergea. Le scrisesm si cate un biletel personalizat in carre ii incurajam sa descopere lumea si sa invete deoarece sunt niste copiii frumosi. Apoi am pus in fata lor vreo 30 de lucruri( de la jucarii, bomboane, fructe orice am gasit si doua bratari care le facusem eu de mana). Le-am spus sa aleaga fiecare ce le place si apoi sa le ofere cui cred ca i se potriveste cel mai mult. Plus va trebui sa spuna 5 lucruri care i-au impresionat la ceilalti.
A durat cu vreo 50 de minute mai mult decat era planificat dar a fost frumos si fiecare s-au multumit cu tot ce au primit. Altii chiar si-au dat lucruri din cadourile lor la altii daca nu aveau.

Momentul in care autocarele au venit, a fost momentul in care lacrimile au curs. Cred ca 3 sau 4 am rusit sa nu plangem. Eu unul nu am plans deoarece eram prea obosit fizic. Nu dormisem in saptamana aceea deloc. Emotia a fost prea mare.
Unul din administratorii taberei zicea ca de fiecare data ii place sa vada acest moment deoarece il motiveaza sa continue aceasta tabara. Pentru asta a creat tabara.

Tabara s-a terminat. Stiu ca imediat am vrut sa am un timp al meu singur. Am plecat si m-am intins pe un bustean in timp ce colegii mei s-au jucat sau udat in acel rau din nou. Liderul taberei a venit dupa un timp la mine si mi-a multumit pentru saptamana aceea apoi a zis "Asta inseamna un loc prin care curge viata! Tot ce ai facut, de la impins caruciorul, jocul de final cu cadourile, provocarea celor micuti sa sa suie pe ziduri de aventura, discuti 1:1, ca ai tradus din romana in engleza sau invers.... totul a ajutat sa fie Un loc prin care curge viata!"
Au urma apoi multe alte tabere si proiecte de genul acesta, cu multe rezultate dar aceasta tabara a fost prima.

De ce sa ne iubim adolescentii?

Adolescenta e una dintre cele mai frumoase momente ale vietii. E momentul in care simtim ca suntem stapani pe viata noastra iar motivatia ne este deasupra norilor. Este greu sa ne opreasca cineva in a face ceva. Vrem sa descoperim orice si sa facem doar ce vrem noi. In cele mai multe cazuri luam decizii care ne influenteaza pe toata perioada vietii.

Cu totul ca multi dintre adolescenti iau decizii gresite sau iau decizii fara sa se consulte cu cineva cu mai multa experienta, nu trebuie sa ne oprim din a iubi sau a ne interesa vietile lor. Toti am trecut prin aceasta perioada.

Adolescentii sunt doar niste copii mai mari care copiaza adulti sau imprumuta lucruri de la diferiti adulti si incearca sa-si defineasca o personalitate. Pentru aceste lucruri noi trebuie sa-i sustinem. Prin exemplu propriu trebuie sa-i educam in modul in care vrem sa se dezvolte. Trebuie sa-i incurajam sa se documenteze despre orice si sa dezbatem cat mai multe subiecte chiar daca uneori n-i se par subiecte tabu.
Unul din subiectele tabu, despre care parintii incearca sa fuga este sex-ul. Ar trebui cu mult inainte de adolescenta sa se vorbeasca despre acest lucru. Ar trebui prezentat orice detaliu ca si un lucru normal iar copilul/adolescentul sa aiba informatii destule sa se decida. Daca nu facem acest lucru se vor gasi altii sa-i invete catre avantajul lor sau vor ajunge pe internet si in punctul acesta nu prea sunt idei obiective decat subiective.

Adolescentii sunt primii care ne provoaca ca si comportant si nu numai. Ei nu vor accepta ideile adultilor si e greu sa comunicam cu ei. Ei sunt cei care ne dau dureri de cap, insomnii si momente in care ne dam seama ca uneori ne depasesc la diferite subiecte.

Ei ne par nesimtiti si uneori chiar sunt dar totusi asta inseamna sa invatam sa ne modelam dupa ei si sa dorim sa gandim ca ei. Energia lor, libertatea lor ne fac uneori sa oftam ca ne-a trecut vremea.

E totusi momentul in care multi dintre adolescenti cad in depresii si nu comunica cu noi. Ne indeparteaza de ceea ce stim de ei deoarece li se pare ca e o parte intima a lor,. Le este greu sa discute cu parintii sau cei putin mai maturi ca ei deoarece nu s-a intanplat acest lucru inainte.

Totusi merita sa-i iubim? Da !!!!! Trebuie sa-i iubim, sa-i educam cu limitele care le avem si sa-i incurajam deoarece au sa o sansa buna sa-si traiasca viata cum doresc. Nu trebuie sa le bagam in cap doar bani de cand sunt mici ca deobicei asta le vor invata pe zi ce trece. Noi trebuie sa-i invatam despre libertatea si ce inseamna sa te dezvolti  iar ceea ce sunt ei sa castige tot ce isi doresc!

Adopta un adolescent si investeste in el chiar daca de multe ori iti vine sa-l lasi sa doarme pe presul de afara. Va veni momentul in care va spune acesta e omul care m-a descoperit!

O zi plina de adolescenti va doresc!

Multumesc

Astazi e o zi buna sa zic multumesc! Se pare ca o fac totusi prea rar deoarece oamenii din jurul meu de multe ori sunt tristi. Stiu ca un multumesc sau ceva spus la momentul oportun poate intarii oasele si ridica sufletul cuiva.

Sunt sute de persoane carora ar trebui sa le multumesc. Ei sunt cei care m-au format, care m-au crescut pas cu pas si m-au ghidat in a fii ceea ce sunt acum. Nu toate lucrurile sunt bune la mine doarece sunt om si toti avem greselile noastre dar totusi sunt multumit de ceea ce sunt acum.

Multumesc celor care m-au lasat sa gresesc in timp ce ma incurajau in ceea ce imi placea sa fac. Asa am invatat ca sunt consecinte pentru tot. De fiecare data imi doream sa mai au o parte din ceea ce eram implicat.

Multumesc celor care au intrat in nebunia mea de a face tot felul de lucruri care nu au adus un rezultat material, poate chiar am investit mai mult decat am castigat.

Multumesc celor cu care am "castigat" nopti de rasate si pline de amintiri, in care atunci cand se terminau nu mai vedeam de fapt efortul depus.

Multumesc celor care m-au criticat ca asa am reusit sa vad greselile si am vazut cum sunt privit din exterior. Toti spun ca nu conteaza parerea celorlalti dar eu personal o spun deoarece conteaza sa stii cum te vad ceilalti sa stii cum sa te modelezi. Nu sa te faci marioneta celor care te inconjoara dar intotdeauna exista si un adevar in ceea ce nu este bine vazut din exterior.

Multumesc tuturora care m-au luat cu ocazie cand am colindat aceasta tara. Au fost experiente care nu le intalnesti nicaieri indiferent de situatie. Am intalnit multi oameni valorosi care nu puteau sa vada mai mult decat soferi chiar daca ar fi putut mai mult. Am vazut oameni cu potential enorm dar atat de mult le placeau aceasta meserie incat nu mai conta ca nu castigau enorm. Tot cu ocazie am intalnit oameni care nu ar fi meritat respectul meu si nu i-as fi acceptat ca si amici deoarece totul era pe lucruri care nu meritauu sub nici o forma. Totusi le multumesc la toti deoarece am invatat din povestea vietii lor.

Multumesc tuturora pentru care am lucrat sau cu care am colaborat deoarece fiecare mi-au dat la timpul lor o lectie sau m-au inspirat in ceea ce am facut sau fac acum. Aici ar fi multi de tot si nu mi-ar ajunge o zi intreaba sa-i insirui.

Multumesc tuturor cu care discut virtual deoarece am reusit sa invat extremele si sa ma ghidez in ceea ce imi doresc din mediu virtual. Internetul e un lucru bun si frumos dar te poate duce intr-un loc sa nu mai stii nimic de viata reala.

Ar mai fi in lista mea dar ma opresc aici si ma gandesc ca o sa incep sa scriu cate o postare despre cativa prieteni care m-au ajutat mult sa fiu ceea ce sunt acum.

O zi frumoasa si nu uita "Astazi e o zi buna sa spui Multumesc!"

Unde te vezi peste 5 ani?

Aceasta o intrebare am auzit-o aproape la fiecare interviu la care am participat sau mai mult la orice activitate la care mi-am dorit sa o fac si era mai complexa.

De multe ori mi-am cautat raspunsurile la aceasta intrebare si de fiecare data pun niste mici obiective. Nu toate s-au realizat deoarece de multe ori visam doar iar cele care s-au realizat a fost deoarece motivatia mea a fost foarte puternica.

Eu imi doresc lucruri marete peste 5 ani, cel putin din punctul meu de vedere, dar din pacate material imi doresc doar o casuta linistita si un salariu sa pot lua o ciocolata persoanelor care fac parte sau vor face parte din viata mea.

Imi doresc sa fiu omul potrivit la locul potrivit. Vreau sa vad potentialul in oameni si sa-i ajut sa isi gaseasca calea. Ar fi minunat sa pot sa nu uit de principiile mele si sa cresc si sa fiu un exemplu bun pentru copii, tineri si alte persoane care o sa ma aiba langa ei.

Nu-mi doresc sa fiu perfect chiar deloc deoarece defectele fac parte din viata. Viciile fac parte din viata noastra si uneori ne-o mai pipereaza. Imi plac provocarile si doresc sa fiu la randul meu provocat dar sa si provoc pe cei din jurul meu.

Imi place sa traiesc viata la cote maxime si sa experimentez tot ce cred ca e benefic pentru mine. Ca urmare acestui lucru imi doresc sa pot povesti experientele mele altora si fiecare sa primeasca exact ce le lipseste.

Aceste lucruri mi le doresc deoarece eu la randul meu am invatat asa, de la oameni de valoare care au stiut sa-si puna aprenta in viata mea. Pot spune ca a fost si dorinta mea sa-i cunosc.
Niciodata nu pot sa am compar cu ei deoarece eu inca sunt la inceputul dezvoltarii iar ei au realizat multe lucruri in viata lor.

Un alt lucru important imi doresc ca in 5 ani sa spun tot liber si fara sa ma ascund ce gandesc. Sa fiu tot la fel de critic asupra vietii si sa pot lua decizii pe baza ratiunii si nu a emotilor. Emotiile ne conduc in viata dar uneori e bine sa stim sa le controlam dar acest lucru vine cu timpul.

Va doresc o zi linistita si minunata!

Intenetul!

Astazi m-am gandit sa scriu putin despre internet. Asa cum vad eu partea aceasta virtuala/online .

Mai mult imi doresc sa scriu despre pericolele de pe internet dar si cum poti sa-l folosesti pentru a avea si avantaje de la mediul online.

Internetul ca si oricare lucru are puncte bune si mai putin bune. Multi dintre noi stim internetul ca inseamna youtube, google, facebook, messenger si alte aplicatii care sunt folosite zilnic de foarte multa lune. Acest mediu online nu este doar atat. Cele care le-am scris mai sus sunt doar o parte. Internetul inseamna mult mai mult. Cu ajutorul lui poti invata multe lucruri care la scoala/servici nu ai accces. Pe internet se gasesc explicatii mai bune sau mai putin bune despre diferite subiecte(depinde de preferinte).

Cu ajutorul internetului poti vedea locuri pe care poate nu le poti suporta financiar. Pe internet poti castiga bani prin diferite metode. Internetul e folosit aproape la 80% din locurile de munca din intreaga lume. Cei mai multi bani se investesc in servicii care au legatura cu internetul.

Facebook-ul e unul din lucrurile care au vrut sa faca comunicarea mai aproape. Au reusit-o intr-o mare masura dar si cu multe sacrificii din partea utilizatorilor. Orice poze publicata, orice filmulet sau orice cuvant scris ... este in co-propritatea companiei Facebook. Daca nu stiti ce inseamna co-proprietate va explic, totul ce ai pus e si al tau dar si al companiei si se pot folosi de ea.
Un alt lucru care nu e tocmai bun este ca multe autoritati au acces la datele tale telefon, e-mail si locul unde te afli in orice moment cand esti conectat. Acesta e pretul pentru care exista medii de socializare gen Facebook.

Unul dintre lucrurile mai putin mai bun este ca oricine poate avea acces la materiale pornografice. In special la nivelul copiilor sau adolescentilor. Deoarece parintii nu discuta cu copiii lor atunci ei cauta raspunsuri in cel mai fericit caz online. Asta cauzeaza primirea de informatii gresite!

Comunicarea pe internet prea multa devine o problema deoarece nu stii cu cine discuti dar si ca te poti ascunde foarte usor in spatele unei poze sau unui monitor. E periculos  deoarece multi oameni isi cauta victimile virtual. Le urmaresc lucrurile obisnuite si le atrag in plasa.

Aveti grija de voi si orice intrebare puteti sa ma intrebati!

Multe ganduri minunate!

Dragoste, iubire si alte lucruri de genul.

Toti cautam dragostea si facem asta zilnic oriunde suntem si cu tot ce avem. Indiferent daca suntem singuri sau suntem intr-o relatie tot cautam dragostea, iubirea sau afectiunea celui de langa noi.

Daca suntem intr-o relatie vom cauta sa cautam lucruri sa ne impresionam iubitul/iubita sau sotul/sotia deoarece la randul nostru vom fi impresionati. De multe ori avem impresia ca daca mergem si sa facem o schimbare la noi o facem pentru noi. Eu zic un Nu Clar. In prima faza o facem pentru noi deoarece ne simtim mai bine dar in interiorul nostru o facem sa fim respectati, acceptati sau uneori doar sa se uite lumea dupa noi. Sa fie cineva care ne zambeste sau ne scrie un mesaj ne poate face ziua mai buna.

Nu critic schimbarile deoarece sunt bune si eu le fac din cand in cand! Cand simt nevoia schimb ceva si o iau de la capat.De ce? Pentru ca nu rezistam sa nu schimbam nimic la noi. E pentru sanatatea noastra sa facem acest lucru.

Iubirea e ceva care o cautam zilnic chiar in orice moment al zilei indiferent ce facem. E un sentiment placut care ne umple golurile din suflet si am dori sa fie tot mai des. Sunt persoane care cauta iubirea pe internet, sunt care o au acasa dar uita de ea si cauta in alta parte. Sunt persoane care nu vad ca sunt apreciate si iubite deoarece nimeni nu e alatari.

Persoanele singure simt lipsa iubirii, dragostei cel mai mult asta daca nu au un grup de prieteni sau pe cineva cu care sa comunice. Iubirea/Dragostea e vorba si de comunicare una deschisa si sincera in care sa nu te simti judecat.

Nu recomand iubirea virtuala deoarece cea mai mare parte inseamna sex. Inseamna relatii sexuale si nu poti fii sigur ce se intampla in inima acelui om. Pierzi multe detalii si e usor sa fii mintit. Iubirea virtuala fara sa va intalniti e greu sa dureze mult daca nu va vedeti in fata, povestit, atingeti. Aceste lucruri sunt importante in a zis ca exista iubire.

Stiu ca si eu am cautat prietenii/iubiri online si nu e deloc usor. Imi doresc mai mult cele fata in fata si mai apropiate. Prefer sa merg sa intalnesc persoana sa o cunosc. Sa vorbesc despre orice detaliu din viata mea sau a persoanei. Vreau sa-i vad lucrurile mai putin bune ca sa trec peste el si apoi sa ma bucur de cele frumoase.

Iubirea nu este doar sex sau a face dragoste. Iubirea e mai mult. Iubirea e o calatorie in doi in care te cunosti, te certi, cauti solutii, faci compromisiuri, faci dragoste dar la sfarsitul zilei amandoia castigati.

Doamnelor sau domnisoarelor nu sacrificati mult din viata voastra pentru cineva care nu merita. Faceti in asa fel ca nu oferiti mai mult decat primiti.

Barbatule sau baiatule - nu oferi cadouri sa castigi o femeie si apoi sa o ai in pat. Deoarece va trebui sa continui asa si mai incolo o sa zici ca e materialista - dar nu este. Tu o faci sa fie asa!

O zi plina de ganduri calde!

Copiii! Sunt minunile si oglinda noastra!

Astazi mi s-a facut dor de activitatile care le aveam cu diferiti copiii cu care am lucrat. Mi-e dor sa lucrez cu copii sa fiu acolo pentru ei si sa influentez viata lor spre ceva pozitiv in care visele sa fie in primul plan dar si descoperirea acestei lumi cu bune si rele.

Copiii sunt oamenii care ne pot schimba vieti, care ne pot ridica sau dobora. Sunt cei care se oglindesc in vietile noastre deoarece ei repeta totul dupa noi. Ei depinde de noi pana tarziu in viata chiar daca uneori pleaca pe picioarele lor deoarece simt ca pot lua viata in maine.
Copiii sunt loiali, simt parintii si au incredere in parintii lor. Sunt niste persoane care invata sa manipuleze si santajeze emotional deoarece ne studiaza fiecare miscare. De la imbratisarea si sarutul cu partenerul/partnera si pana la gestul de frustrare pe care-l avem atunci cand nu ies lucrurile cand ne dorim.
Copiii sunt parte din emotionalul nostru vrand nevrand si cat am vrea sa nu ne mosteneasca tot o vor face in mai mica sau mai mare masura.
Cu cat cresc copiii invata de la noi lucrurile importante din viata. E posibil de la unul din ei sa invete sa fie corect dar daca partnerul doreste bani in viitor sunt sanse sa vrea si el. Apoi sa faca totul sa aiba bani iar daca celalalt parinte sa-l ignore. De ce? Pentru ca orice copil cauta exemple, cauta oameni cum ar vrea sa fie in viitor si ce nu gasesc aceea aleg.

Nu incerca sa dai vina pe cineva anume ca al tau copil minte cand tu in casa sau pe langa el faci acelasi lucru. Nu te supara ca el invata sa santajeze daca asta vede in casa. Nu te supara daca vezi ca nu respecta, asta invata de la voi.

Invatati copilul de mic respectul si el va fi iubit. Nu incerca sa-l faci smecheras ca nu va ajunge un om de respect neconditionat ci din cauza banilor or frica.
Invatati copilul sa citeasca, sa caute adevarul, sa se informeze si asa va avea o sansa in viata lui. Daca nu va ramane la nivel de manele, smecheras, lenes si fara a avea vise mai mult decat banii de astazi. Va fi cel care femeia nu inseamna nimic ci doar sa faca totul pentru el.

Copiii sunt oglinda noastra. Ce facem acum in 10 ani vedem rezultatele - uneori mai repede.Ei ne vad fiecare miscare si pe ce punem pret asta vor pune si ei.

Incurajazati copilul sa creeze, sa doreasca mai mult decat da scoala, comunitatea, sau societatea. E normal sa isi puna intrebari si e bine sa le raspunzi atunci cand pun intrebarea ca altfel vor afla raspunsul din alt loc si uneori va fi gresit!

doar ganduri cu bucuri!