Actor sau regizor?

Shakespeare spunea "Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actorii". La cat de complicata e lunea si viata noastraI se poate spune ca are dreptate.

Viata noastra e formata din decizii zilnice care ne influenteaza restul zilei dar si a urmatoarelor zile. Ceea ce putem noi face e sa incercam sa luam deciziile in care sa nu lasam ca alte persoane sa ne contureze viata. E adevarat ca atunci cand suntem copii, adolescenti si uneori tineri adulti inca sunt persoane care ne influenteaza, care da o culoare vietii si a viitorului nostru.

E tot adevarat ca ceea ce primim de la parinti si ce decidem sa facem cand suntem copii si adolescenti ne va influenta viata intreaga.

Toti ne dorim sa ne conducem si sa ne construim propriile vieti dar asta e o cale foarte lunga si care implica foarte foarte multe detalii.

Am pus intrebarea "Actor sau Regizor?", deoarece sunt doua pozitii importante dar cu responsabilitati  total diferite. Actorul este omul din prima linie, care-si invata rolul si poate da in cel mai fericit caz un feedback asupra rolului, iar regizorul vede imaginea de ansamblu a piesei de teatru. Asa este si viata noastra. Toti pornim ca simpli actori, ne invatam rolul sau copiem modul de "juca" dar cu timpul ne putem transforma in regizori (chiar daca inca suntem actori) pentru a ne putea influenta mult mai usor viata.

Acest lucru ne dorim fiecare dar e un proces foarte complex si trebuie sa realizam ca in momentul in care ajungem regizorul proprie vieti, actorul din viata noastra nu va muri. Actorul din viata noastra va "juca" mai mult, va avea mai mult de lucru deoarece trebuie sa cunoasca detaliile pentru a putea regiza.

Educatia sta la baza dezvoltarii noastre. Nu banii, nu contactele si nu influenta "oamenilor puternici". Ei ne vor da impresia ca vom fi regizori si nu doar a vietilor noastre dar platim un mare tribut lor ca sa ramanem in acea pozitie. Daca ne educam vom reusi sa cunoastem lucruri, sa putem interpreta lucrurile obiectiv si sa luam decizii. Vom ajunge sa ne conduceam viata chiar daca intotdeauna vom avea un regizor dar aportul lui va fi mai mic.

In cursul vietii, spunea John Maxwell, influentam sau ne lasam influentati aproximativ de 10.000 de persoane. Depinde de noi daca influentam sau daca ne lasam influentati. Depinde de noi daca suntem doar actori sau sunt si regizorii nostri.

In timpul vietii apar tot felul de persoane iar e posibil ca cineva sa te vada un exemplu. Ce fel de exemplu crezi ca esti? S-ar putea sa nu o intalnesti acea persoana toata viata ta si totusi sa fii un regizor indirect. Ce va lua de la tine? Ce-l va ajuta sa ajunga sa ia decizii intelepte?

Nu lasa ca TV-ul, Internetul, Radio-ul, ziarele, bautura, fumatul si aventurile sa fie ghidul tau in viata ci foloseste de unele dintre ele ca sa afli informatii care apoi sa le verifici si sa le studiezi.

Citeste!
Cauta!
Socializeaza!
Cauta oameni cu aceleasi pasiuni!
Implica-te!
Nu-ti fie frica sa iti spui parerea oricat de dureroasa ar fi!
Schimbati vocabularul in functie de cine te asculta!
Asculta si pune intrebari!
Nu injura pe cat posibil!
Cunoaste legile tarii!
Cunoasteti drepturile!
Invata pe altii!

Acestea sunt doar cateva indemnuri care te fac regizor al vietii tale! Depinde de tine pe rol vrei sa ai!

Eu le aleg pe amandoua deoarece intotdeauna am ceva de invatat pentru a putea sa-mi conduc si construiesc propria viata!

O zi cu zambete iti doresc!  

Barbatul modern sau clasic!

Am crezut ca femeia e dificila dar am ajuns la concluzia ca in multe moduri un barbat e mai greu de tinut in frau decat o femeie.
Barbatul inca cauta femeia care sa faca tot ce nu-i place lui sa faca. Inca are mentalitatea ca indiferent  de cum s-au schimbat vremurile totusi el e cel care trebuie sa conduca chiar daca femeia a demonstrat nu de multe ori ca poate sa ajunga sa faca orice si ea.

Barbatul clasic era cel care la o varsta mai frageda sau putin mai coapta isi cauta femeia/sotia (uneori cu mai multe incercari) se aseza la casa lui si isi intemia familia. Muncea sa o intretina, deobicei doar el, si se bucura de sotia/partenera lui. O respecta daca avea educatie daca nu o tinea sub picior.
Barbatului ii place puterea, controlul iar femeii ii place sa-l completeze si sa aiba grija de el in toate felurile.

Barbatul modern nu s-a schimbat mult doar ca momentan nu prea mai munceste. I-ar placea femeia sa munceasca dar sa aiba grija si de copiii, sa faca de mancare si sa-l satisfcata sexual DAR sa taca si sa nu puna intrebari. Ii place mai mult controlul, puterea asupra celor din jurul lui si in special asupra femei.

A devenit mai arogant deoarece vede la TV ca femeia nu trebuie respectata, ca i se da prea multa atentie si de cele mai multe ori trebuie sa castige mai mult decat o femeie. Parerea mea o prostie.
Barbatul modern nu prea mai iubeste si doar se foloseste, asta pana se indragoste-te si acolo e alta vorba. Barbatul modern ii complexat si dar si lenes sa schimbe lucruri la el.
Foarte multi merg la sala sa aiba masa musculara deoarece asa atrag fetele sau sunt in centrul atentiei. Altii prefera sa continue sa fie smecherasi si mici afaceri cu burta pana la gura... si atrag atentia prin prostie.

E adevarat ca nu sunt toti la fel, dar incep sa devina o majoritate.

Barbatul modern e superficial cam in tot ce face. Daca ar putea ar fi oriunde, dar sa nu faca nimic pentru acest lucru. Vorbeam cu diferite femei si unul din lucrurile care se plangeau e ca nu stiu sa observe. Un alt lucru grav ca nu asculta deoarece le place sa fie ascultati. Nu place sa fie controlati ci sa fie liberi sa faca ce doresc.

Barbatul modern nu merge si face sex cu mai multe femei ca e o nevoie anume ci pentru ca nu stie ce cauta. In felul acesta se simte ca a facut ceva. Cu cat a scazut educatia cu atat barbatul e in cadere.

De asta asta am vorbit despre barbati, dar voi reveni cu un articol despre femei.

Cele mai bune ganduri!

De ce ne e dor?

         De multe ori m-am gandit la aceasta tema, chiar am povestit o data despre acest acest lucru dar nu-mi aduc aminte sa fi si scris. Daca am facut-o nu strica si a doua oara sa-mi pun aceleasi ganduri pe "hartie".
 
         M-am gandit de multe ori de ce mi-e dor de o persoana, de ce mi-e dor de diferite momente si de ce se intampla acest lucru. Am inceput sa studiez (e mult spus) aceasta situatie si am ajuns la o concluzie care o stiam deja ca in momentul respectiv iti lipseste, nu mai exista sau nu te regasesti.
     
         Dar nici cu acest raspuns nu m-am multumit asa ca am mers mai departe si am luat o persoana, un loc si un moment anume. A durat ceva pana sa-mi dau seama ca toate au acelasi lucru chiar daca sunt diferite. Adevarul este ca ne este dor de ceea ce am simtit atunci, de ceea ce ne facea sa ne simtim sau de modul cum mergeau lucrurile fara alte ganduri doar relaxare.
       
          Asa mi-am dat seama ca defapt nu imi este dor de o persoana anume chiar daca e urat spus, ci imi este dor de ce a insemnat acea persoana pentru mine. Mi-e dor de atitudinea acelei persoane, mi-e dor de comportamentul si modul lui de a fi. Uneori e adevarat mi-e dor sa vad acea persoana dar sincer mai mult decat fizic.

        Am fost acum cateva luni intr-un loc special pentru mine in orasul natal. Era un loc unde ma duceam cam o data pe luna cand eram mai mic si imi placea sa stau sa privesc peisajul. Acum cand m-am intors dupa atata timp locul era schimbat. Nu mai era intretinut si mi se parea pustiu. Dar totusi ma simteam bine deoarece imi aminteam de momentele in care eram acolo cu prietenii sau singur. In momentele acelea care nu mai conta cat este ceasul deoarece nu prea mai vream sa plec. Imi era dor de atmosfera care era creata si imi aducea aminte de copilarie/adolescenta.

        Tot la fel m-am gandit la un moment de care imi era dor. A fost greu sa ma gandesc doar la unul deoarece am avut foarte multe momente frumoase. Am luat momentul in sine si acum nu mai parea cine stie ce. Am stat impreuna cu niste prieteni si am facut tot felul de nebunii care ne-au trecut prin cap. Chiar as putea sa spun ca era copilaros si ne facea sa parem niste pusti chiar daca eram putin mai maricei. Cu toate acestea atmosfera creata in ziua respectiva ma faceam sa-mi doresc sa retraiesc acele momente. Nu-mi era dor de oamenii de acolo atat de mult cat imi era dor sa vad zambetele, sa aud rasetele, sa vad reactiile celorlalti la nebuniile noastre si sa vad cum altii se amuzau de noi. Iar noua, mie nici nu-mi pasa, chiar ma simteam implinit cu ceea ce se intampla.

       Asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi fiu mai atent la oameni, la situatii, la momente sau absolut la tot ce se intampla in jurul meu. S-ar putea mai tarziu sa-mi fie dor de ele si sa nu pot sa mai tin minte multe detalii.
Iar atunci incep sa regret de ce am pierdut timpul cu lucruri care nu au meritat atat de mult!