Un loc prin care curge viata

Asa se numea prima Tabara in care am m-am implicat. Aveam undeva la 19 ani si primul an de facultate. Eram disperat sa fiu activ si ma plictiseam enorm daca nu aveam ceva ce sa fac.

Pregatirile taberei au inceput undeva in ianuarie si ne-am deplasat la cabana unde se va desfasura tabara pentru a putea cunoaste locatia. Era totul gri si parasit parca deoarece nu era seson de tabere, ca orice zona de munte in timpul iernii.

Pregatirea taberei era foarte serioasa si mai mult ne pregatea personal pe noi decat sa vorbim despre ce va urma. Cateva jocuri de interactiune, discutii despre subiecte si ce ne asteptam de la tabara. Am iesit si pe afara sa cunoastem tabara dar sincer nu mi se parea ca se va lega cu titulu taberei "Un loc prin care curge viata".

Intr-una din zile in timp ce aveam noi seminariile obisnuite si diferite discutii am observat ca incepe sa ninga. Locul a inceput sa ia viata chiar daca eram 14 persoane dar modul cum a inceput sa ninga, era greu sa nu fi surprins. Fulgii de de zapada erau foarte mari asa incat in 30 de minute pe jos era un strat de 15-20 de cm de zapada.

Am terminat sesiunea si am iesit afara sa ne jucam in zapada. Deja zapada era mare, undeva la genunchi si continua sa ninga. Din momentul in care am inceput sa ne jucam prin zapada, sa ne dam un plase, saci sau direct pe geci totul s-a schimbat. Nu mai ziceai ca sunt 14 persoane ci cred ca undeva 40-50.

A doua zi dimineata am iesit sa facem miscare iar unul din colegi a zis de ce nu jucam un fotbal pe zapada. Atat a trebuit si am plecat fete si baieti sa jucam. Cel mai greu era sa te tii pe picioare deoarece pe terenul de fotbal zapada ajungea si pana la brau. Incercai sa dai in minge si erai absorbit de zapada. A fost o senzatie foarte frumoasa si ne-am distrat enorm deoarece puteam juca usor si fete si baieti fara ca nimeni sa se supere.

Am revenit in cabana, am avut primele sesiuni iar liderul taberei a spus ca la vara cand va fi tabara se asteapta sa fie cel putin de 10 ori mai multa viata. A spus ca se asteapta de la noi sa incurajam acest lucru si cineva va trece pe acolo trebuie sa simta titlul taberei "Un loc prin care curge viata".

A sosit si vara si am plecat cu o zi inainte. Era foarte frumos locul; verdeata in toate partile, soare, raul care te atragea sa intri in el(nu era adanc deloc dar era foarte rece fiind zona de munte), diferite locuri de joaca, umbra si loc pentru drumetii.

Cand am ajuns noi era o alta tabara care urma sa se termine. Toti de acolo parea plictisiti si abia asteptau sa plece. Am discutat cu ei si ziceau ca primele zile au fost bune apoi au inceput sa se plictiseasca din cauza caldurii, oboselii si deoarece faceau aproape aceleasi lucruri. Aceste cuvinte m-au ingandurat deoarece noi doream energie si bucurie.

In prima zi a trebuit sa facem un cantec al taberei, sa-l invatam si sa pregatim totul logistic inainte ca copiii si adolescentii sa ajunga. Apoi am incercat cateva jocuri de echipa si sa am avut timpul nostru liber in care am jucat baschet, volei, fotbal si la sfarsit cam toti am ajuns in rau acela micut care trecea prin fata cabanei. Eu inca eram cu gandul cum o sa fie tabara.
In ziua in care copiii urmau sa vina liderul de tabara ne-a spus ca se bazeaza pe noi ca totul sa iasa asa cum trebuie. Ne-a mai dat cateva sugestii la fiecare si asteptam...

Perioada de asteptare mi s-a parut atat de lunga si plictisitoare deoarece aveam emotii mari. Era prima data cand participam la un asa proiect.

A sosit momentul cand au venit participantii varstele erau de la 10 ani pana la aproape 19, unii erau mai mari decat mare parte din voluntarii de acolo.
Copiii au inceput sa alerge sa imbratiseze pe voluntarii si sa cunoasca pe cei noi. Eu in prima faza am stat mai in spate deoarece nu stiam cum sa reactionez. Am reusit sa intru in discutii cu cei care erau mai mari 15-16-17 ani.
Toti ne-am indreptat spre cabana unde urma sa fie distribuiti pe camere. Le-am dat posibilitatea sa se joace cu tot felul de jucarii, jocuri, mingi, corzi de sarit etc. Asta au facut pana au fost repartizati si apoi au avut timp liber in care au interactionat cu voluntarii romani dar si cu un grup din alta tara.

De la linistea care a fost inainte de a sosi grupul de tineri, s-a ajuns la o agitatie in care daca priveai din afara ziceai ca e plin de furnici. Erau in jur de 100 de copiii si adolescenti. Plus grupul de volutari romani si cei straini.
Seara dupa cina a urma prima interactiune cu toti in care am cantat, impartit pe echipe si am creat fiecare au steag a lor. Plus am facut plicuri in care puteam primi scrisori in caz ca cineva a apeciat ceva la noi.
A fost o adevarata nebunie in sensul bun al cuvantului, in care incepea sa sune cu ceea ce spunea titlu. Dar asta a fost inceputul.
Zilele care au urmat au fost superbe. Jocuri, activitati, discutii serioase, devotionale, lacrimi de bucurie, provocari de echipa dar si personale. Toate acestea ca fiecare copil, adolescent  sau participant sa aiba 5 zile care sa ne le uite curand.
Imi aduc aminte ca in ziua a doua una din echipe avea un baiat cu dizabilitati motorii. El s-a simtit inferior si a renuntat sa mai participe la activitati deoarece spunea ca tine echipa in spate. Se multumea sa interactioneze cu cine era in preajma lui. Am intrat in vorba cu el si l-am chemat la echipa noastra. A fost incantat si spre surprinderea mea membrii echipei l-au acceptat fara multe comentarii. Liderul taberei a vazut acest lucru si a zis ca ar trebui sa fie in echipa unde a fost repartizat dar mi-a zis "Daca crezi ca faci fata cu toti eu ti-l las. Dar daca ai oricare problema spune-mi si te ajutam"
A fost o provocare in plus deoarece eram acum 17 in grup dar totul a mers bine. A fost primul moment in care am observat ce inseamna sa muncesti cu cineva 1:1 in unele momente si cat de important e impactul in viata unora.
In a treia zi intr-una din cabanele alaturate a venit o familie. Manca cu noi in acelasi timp si avea 3 copiii. Au vazut "nebunia" care se intampla acolo si au zis ca vin aici de 5-6 ani dar e prima data cand e asa de multa galagie si parca sunt o scoala intreaga de copiii si nu doar 100 si ceva. A zis ca parca totul a prins viata. Apoi a intrebat cat costa ca cei 3 copiii a lor sa participe la activitati cu ceilalti. Liderul taberei i-au lasat sa participe pe gratis si i-au implicat in trei echipe diferite.
A venit si ultima seara in care mi s-a spus ca deobicei e foarte emotionanta. Liderul taberei a venit si a vorbit in fata tuturora. Le-a multumit copiilor, voluntarilor, educatorilor, bucatorilor si tuturora care erau acolo.
Le-a amintit copiilor care era titlul tabere "Un loc prin care curge viata!" A spus ca ei au facut acest lucru. Fiecare moment din zi ceva bun se intampla, fiecare strigat de bucurie sau poate de frustare aducea un plus deoarece inseamna ca cineva a fost provocat.
Imi aduc aminte ca acel baiat in scaun cu rotile statea in fata si mi-a spus ca "nu a interactionat niciodata atat de mult intr-o tabara, nu a incercat niciodata sa se dea pe tiroleana, nu a avut niciodata o responsabilitate si nu s-a simtit atat e usor acceptat de ceilalti".

Urmatoarea zi a fost chiar foarte emotionanta. De dimineata se simtea dezamagiri, unii copiii incepeau sa planga, altii scriau scrisori in care spuneau cum s-au simtit iar ultimele activiatati au fost de trecere catre plecarea lor acasa.

Cel mai emotionat moment pentru mine a fost cand am avut un ultim timp de familie. Asa se numea momentul in care stateam in echipe si aveam subiecte de discutat sau vedeam cum se simte fiecare. Am avut un ghid care ne ajutam sa tinem aceste momente dar mi se parea ca nu va merge. L-am urmat pana la punct dar pregatisem si altceva in caz ca nu mergea. Le scrisesm si cate un biletel personalizat in carre ii incurajam sa descopere lumea si sa invete deoarece sunt niste copiii frumosi. Apoi am pus in fata lor vreo 30 de lucruri( de la jucarii, bomboane, fructe orice am gasit si doua bratari care le facusem eu de mana). Le-am spus sa aleaga fiecare ce le place si apoi sa le ofere cui cred ca i se potriveste cel mai mult. Plus va trebui sa spuna 5 lucruri care i-au impresionat la ceilalti.
A durat cu vreo 50 de minute mai mult decat era planificat dar a fost frumos si fiecare s-au multumit cu tot ce au primit. Altii chiar si-au dat lucruri din cadourile lor la altii daca nu aveau.

Momentul in care autocarele au venit, a fost momentul in care lacrimile au curs. Cred ca 3 sau 4 am rusit sa nu plangem. Eu unul nu am plans deoarece eram prea obosit fizic. Nu dormisem in saptamana aceea deloc. Emotia a fost prea mare.
Unul din administratorii taberei zicea ca de fiecare data ii place sa vada acest moment deoarece il motiveaza sa continue aceasta tabara. Pentru asta a creat tabara.

Tabara s-a terminat. Stiu ca imediat am vrut sa am un timp al meu singur. Am plecat si m-am intins pe un bustean in timp ce colegii mei s-au jucat sau udat in acel rau din nou. Liderul taberei a venit dupa un timp la mine si mi-a multumit pentru saptamana aceea apoi a zis "Asta inseamna un loc prin care curge viata! Tot ce ai facut, de la impins caruciorul, jocul de final cu cadourile, provocarea celor micuti sa sa suie pe ziduri de aventura, discuti 1:1, ca ai tradus din romana in engleza sau invers.... totul a ajutat sa fie Un loc prin care curge viata!"
Au urma apoi multe alte tabere si proiecte de genul acesta, cu multe rezultate dar aceasta tabara a fost prima.

Gandurile ne doboara si ne ridica!

Astazi mi-am dat seama ca gandurile de cele mai multe ma face sa actionez intr-un fel sau altul. Uneori gandurile provoaca ura, alta data iubire, alta data ma motiveaza sa fac lucruri la care nu ma asteptam sau uneori ma trimite in depresia mult stiuta de toti.

Asta deoarece fara sa vrem le lasam sa ne influenteze viata si deciziile. Sunt mai puternice ca noi atunci cand nu avem grija de sufletul nostru sau investim prea mult in alte lucruri care nu merita (TV, emisiuni toxice etc). Mi-am dat seama ca orice informatie care o las sa stea in mine - ea va deveni un monstru sau va devine un inger incepand uneori chiar cu a doua zi.

Un prieten imi spunea "ai grija cu ce iti hranesti mintea ca acel lucru devii". chiar nu l-am luat in serios la inceput dar mi-am dat seama ca asa este cand orice persoana imi spunea ceva eu credeam ca face ceva impotriva mea. Gaseam tot timpul ceva impotriva ei si o criticam.
Tot in aceeasi perioada urmaream un serial care-mi placea dar era de actiune si plin de conspiratie. Filmul nu avea in sine foarte multa vina dar ora la care il urmaream si cateva scene de acolo defapt ma scoteau din starea mea si actionam exact cum vedeam acolo fara sa-mi dau seama.

Orice vedem si auzim se transforma in gand, apoi dupa un timp se transforna in actiune. Fara sa vrem ajunge in subcostientul nostru si de acolo ne facem sa actionam cum isi doreste. Cu cat ne hranim cu toxine cu atat scoatem pe gura toxine. Cu atat mai mult actionam cum nu ar trebui si apoi ne intrebam de ce ramanem singuri.Televiziunile au ajuns la momentul in care mint oamenii deoarece sunt platite de oamenii care vor sa isi promoveze ideile. In acelasi timp aceeasi oameni vor sa detina controlul pe termen lung asupra lor. Cu cat stai mai multe ori si te uiti la un canal cu atat mai mult bani le intra in cont plus devin mai puternici in viata ta.

Eu am renuntat la TV acum vreo 3 ani. Am inca cablu deoarece sunt alte persoane in casa ca urmaresc canale de la televizor dar eu prefer sa nu mai urmaresc. Folosesc internetul destul de mult dar si aici am inceput sa am grija ce urmaresc. Incerc sa evit foarte multe lucruri de violenta, sexuale si pe cat posibil emisiuni care ma intriga la violenta sau ura.

Sunt multe site-uri care te educa, care te ajuta sa muncesti si iti dau voie buna. La fel si cu telefonul mobil..mi-am instalat lucruri de care am nevoie si chiar cu motto-uri si filmulete motivationale. Toate aestea ma ajuta sa gandesc, sa actionez si sa aduc lucrurile pozitive in viata mea.

Atunci cand te simti obosit(a) ia o pauza, citeste o gluma, urmareste ceva care te relaxeaza, asculta o piesa buna, mergi la teatru sau uita-te pe net la teatru. Internetul ofera asta dar e mai bine sa poti iesi sa socializezi ca acolo descoperi lucruri frumoase si valoaroase.

Vei descoperi gandurile pozitive altor persoane si le vrei prelua, vei descoperi pasiuni ale lor si le vei imprumuta. Fugi de cei care se plang toata ziua, cauta ca mintea ta sa vada si lucruri sanatoase. Asa vei vedea o schimbare in viata ta.

O zi pozitiva va doresc!

Te simti singur?

Singuratatea este cea mai grea parte a vietii. Atunci ne pierdem totul: increderea in noi, increderea in ceilalti, increderea in viata. Singuratatea are si parti bune daca stim sa le gestionam. O mica perioada singur poate provoca lucruri marete: idei marete, noi vise, o curatare interioara.

Singuratatea vine in momentul in care avem traume sufletesti sau fizice. Ea vine ca o placere in care te inchizi in tine si cu cat stai mai mult cu atat nu mai vrei sa iesi afara. Iti creezi propria lume deoarece acolo te simti in siguranta. Acolo iti pui singurul regulile si lasi sa intre doar in cei care te increzi.

Problema e ca la un moment dat trebuie sa iesi afara si atunci te vei lovi de realitate. Nu te vei mai putea acomoda si orice lucru il vei critica. Eu am facut asta si greu am iesit din propria mea lume. Ma simteam atat de bine incat nu credeam ca lumea reala...mai este reala. Lumea mea, modul meu de a trai mi se parea cel mai bun si cel mai in siguranta. Pana intr-o zi in care m-am lovit de lumea reala. M-a durut atat de tare incat m-am retras inapoi in lumea mea. Dar ceea ce se intample rascolise totul in lumea mea. Gandurile erau atat de puternice incat imi faceam rau si la luptam cu ele zilnic.


Singuratatea e un lucru normal, nu tu esti de vina in totalitate ca esti singur. Poate nu ai gasit persoane cu aceleasi pasiuni, poate ca nu te-ai implicat atat de mult incat sa cunosti cu cei care te inconjoara. Nu lasa singuratatea sa te conduca, invinge-o si arata ca esti mai puternic(a) decat interiorul.

Oamenii ne judeca dupa aparente si dupa lipsurile lor. De cele mai multe ori daca nu avem ce le lipsesc lor atunci ne dau deoparte. Nu te simti singur daca multi nu vor sa comunice cu tine. Intotdeauna e cineva caruia/careia ii va face placere sa comunicati si sa petreceti timp.

Iesi din casa, bea un suc indiferent ca ai cu cine asa vei gasi oameni noi. Mergi la grupuri de discutii, biblioteca, vei gasi oameni cu care sa comunici. Mergi la biserici la grupurile de socializare, vei gasi oameni care te vor pe acolo.
Fa voluntariat - sunt multi oameni care simt aceleasi lucruri ca si tine. Trebuie doar sa nu lasi singuratatea sa te conduca. vei uita de tine, vei uita de ceilalti si vei uita sa mergi mai departe.

Nu astepta niciodata ca cineva sa te scoata din singuratate, fa un pas si apoi va veni altul de la ceilalti.


Ganduri lumitate si frumoasa va doresc!