iubesc dar stau deoparte...

 


       Imi dau seama cat de usor e sa dai sfaturi dar sa nu actionezi. E ceea ce eu de multe ori ma confrunt. Nu o data mi-a placut de cineva, nu o data chiar m-am indragostit dar nu am facut nici un pas si lista poate continua.
       Imi dau seama cat este de usor sa vorbesti despre aceste lucruri cu cineva din afara si nu cu cineva deja care ai o relatie de prietenie. Cu cel de afara e usor deoarece nu te cunoaste, nu ai o relatie cu aceasta persoana iar daca se rupe...nu suferi sau cel putin nu suferi atat de mult. Zici ca a fost inca o persoana si cam atat.
      Cu o persoana cu care deja ai o relatie de prietenie e foarte greu sa faci asta sau poate mie imi este greu. Mie greu deoarece nu stiu sigur ce o sa inteleaga, mie greu sa nu pierd prietenia care s-a cladit timp 2-3-4 ani, mie greu uneori sa mi se zica nu. Atunci de cele mai multe ori am invatat sa stau si sa tin totul in mine si stiu ca nu e cel mai bun lucru dar asteptam semne sa vad daca si acea persoana isi doreste sau nu.
Singurul lucru ce s-a era ca nu vedeam niciodata un semn care sa zic "Merita sa-i spun" si asa mai asteptam si mai asteptam si la un moment dat trecea sentimentul pentru un timp.

    Acum plac o persoana minunata, imi dau seama ca tin la ea de vreo 3 ani dar nu in felul in care imi doream ceva mai mult. In momentul acesta suntem prieteni buni, discutam despre orice subiect, ne vedem mai rar dar cand avem nevoie sa discutam...folosim telefoanele din dotare.
    Nu stiu ce voi face si in cazul acesta dar ceva imi zice sa incerc, macar sa discut si sa ne gandim amandoi si sa vedem daca cu adevarat merita. Punctul meu de vedere e ca e singura persoana care am vazut ca as putea avea o relatie pe termen lung si nu scurt...

o zi buna

Inainte de a te implica... gandeste-te bine!!!!

         Este o tema care mi-a dat de gandire de catva in timp incoace. De ce? Deoarece imi place sa ma implic, imi place sa vorbesc cu lumea, imi place sa lucrez cu oamenii si sa ofer lucruri care ii poate scoate uneori din impas sau sa-i ajut sa gaseasca solutii.

        Eu cred ca acest lucru e important sa se intample dar trebuie avut grija foarte mare. M-am implicat in mai multe activitati, vieti ale oamenilor dar la un moment dat mi-am dat seama ca problema poate se rezolva la respectica persoana dar incepea la mine. Sunt cateva lucruri care le faceam si nu era ceva ce imi doream 100% ci il faceam pur si simplu din inertie.

1. Preluam poverile lor - acest lucru era bun ca ma ajuta sa ajut sa-si gaseasca solutii, dar daca eu cu mine nu eram impacat imi deschideam frustrari din trecut si cadeam emotional

2. Ma implicam emotional si de aici ofeream dar din nefericire cei cu care conlucram nu aveau posibilitatea sa ofere nimic inapoi, sau nu isi dadeau seama ca e nevoie si de a oferi ceva care sa umple golul pe care l-ai oferit. Atunci ajungeam sa nu am energie si acest lucru ajungea la stres si de aici nu sunt lucruri prea frumoase.

3. Investeam timp - de multe ori investeam timp in aceasta problema cam cat ramanea timpul meu liber si mai luam si din timpul meu de odihna. Din pacate nu aveam grija ca a doua zi sa dorm mai mult sau sa fac sport ori oricare activitate ca sa poata recupera acel timp si resurse.

Voi continua sa ajut, sa ma implic si sa fiu acolo pentru altii dar trebuie sa raspund la 3 intrebari inainte de fiecare data sa stiu ca nu-mi fac nici mie rau

1. Pana la ce nivel ma implic?
2. Pe ce perioada?
3. Cum sunt eu cu mine insumi pentru aceasa problema?

Acestea sunt gandurile care m-i se par ca trebuie analizate...

o zii maxima!!!!