Multumesc

Astazi e o zi buna sa zic multumesc! Se pare ca o fac totusi prea rar deoarece oamenii din jurul meu de multe ori sunt tristi. Stiu ca un multumesc sau ceva spus la momentul oportun poate intarii oasele si ridica sufletul cuiva.

Sunt sute de persoane carora ar trebui sa le multumesc. Ei sunt cei care m-au format, care m-au crescut pas cu pas si m-au ghidat in a fii ceea ce sunt acum. Nu toate lucrurile sunt bune la mine doarece sunt om si toti avem greselile noastre dar totusi sunt multumit de ceea ce sunt acum.

Multumesc celor care m-au lasat sa gresesc in timp ce ma incurajau in ceea ce imi placea sa fac. Asa am invatat ca sunt consecinte pentru tot. De fiecare data imi doream sa mai au o parte din ceea ce eram implicat.

Multumesc celor care au intrat in nebunia mea de a face tot felul de lucruri care nu au adus un rezultat material, poate chiar am investit mai mult decat am castigat.

Multumesc celor cu care am "castigat" nopti de rasate si pline de amintiri, in care atunci cand se terminau nu mai vedeam de fapt efortul depus.

Multumesc celor care m-au criticat ca asa am reusit sa vad greselile si am vazut cum sunt privit din exterior. Toti spun ca nu conteaza parerea celorlalti dar eu personal o spun deoarece conteaza sa stii cum te vad ceilalti sa stii cum sa te modelezi. Nu sa te faci marioneta celor care te inconjoara dar intotdeauna exista si un adevar in ceea ce nu este bine vazut din exterior.

Multumesc tuturora care m-au luat cu ocazie cand am colindat aceasta tara. Au fost experiente care nu le intalnesti nicaieri indiferent de situatie. Am intalnit multi oameni valorosi care nu puteau sa vada mai mult decat soferi chiar daca ar fi putut mai mult. Am vazut oameni cu potential enorm dar atat de mult le placeau aceasta meserie incat nu mai conta ca nu castigau enorm. Tot cu ocazie am intalnit oameni care nu ar fi meritat respectul meu si nu i-as fi acceptat ca si amici deoarece totul era pe lucruri care nu meritauu sub nici o forma. Totusi le multumesc la toti deoarece am invatat din povestea vietii lor.

Multumesc tuturora pentru care am lucrat sau cu care am colaborat deoarece fiecare mi-au dat la timpul lor o lectie sau m-au inspirat in ceea ce am facut sau fac acum. Aici ar fi multi de tot si nu mi-ar ajunge o zi intreaba sa-i insirui.

Multumesc tuturor cu care discut virtual deoarece am reusit sa invat extremele si sa ma ghidez in ceea ce imi doresc din mediu virtual. Internetul e un lucru bun si frumos dar te poate duce intr-un loc sa nu mai stii nimic de viata reala.

Ar mai fi in lista mea dar ma opresc aici si ma gandesc ca o sa incep sa scriu cate o postare despre cativa prieteni care m-au ajutat mult sa fiu ceea ce sunt acum.

O zi frumoasa si nu uita "Astazi e o zi buna sa spui Multumesc!"

Acasa!

Acasa e locul unde prinzi aripi,
Acasa e locul unde simti fluturi in stomac ca si cum ai fi indragostit,
Acasa e locul in care niciodata nu te simti singur chiar daca casa e goala,
Acasa e locul in care te poti refugia, redescoperi,
Acasa e locul unde si frigul devine cald, iar intunericul devine lumina!
Acasa e locul unde persoana iubita sau draga e asteptata sa se intoarca de la servici.
Acasa e locul unde copiii transforma oboseala in energie.
Acasa e locul unde esti acceptat asa cum esti si nu exista comparatii negative.
Acasa e locul unde strigi si nu exista ecou deoarece cineva iti raspunde.  

Si totusi unde esti "acasa"? Unde e locul acesta frumos care e descris atat de pozitiv si cu atata bucurie?

Acest loc e acolo unde iti doresti sa fie, indiferent unde te afli sau unde te duci.  Locul acesta te ridica singur sau te ridici fiind cu cineva. El se transforma in "acasa", in momentul in care tu esti pe planul doi, iar cei care sunt acolo sunt pe primul plan.

Numim acasa o cladire care ne-am construit-o, cumparat-o sau ne-am dat munca de ani de zile(a noastra si a copiilor nostri). Cu toate acestea e posibil sa nu ne simtim acasa acolo,  deoarece ceva se intampla si ucide sentimentul de acasa!
E posibil sa iesi din aceasta cladire si sa ajungi in gradina sau in casa scarii, acolo sa te intalnesti cu vecinul care incepe sa vorbeasca "Ma bucur atat de mult sa te vad! Cum te simti? Nu te-am mai vazut de mult! Cand vii la un ceai?". Nu ai timp de reactie, te ia in brate si iti zambeste cu un zambet sincer. Faci cativa pasi si iti dai seama ca  acel om il vrei in "casa" ta. Poate chiar accepti sa mergi la acasa pentru 15-20 de minute sa schimbi o vorba, o barf orice sa-i faci pe plac deoarece te-a facut sa te simti bine. Dupa o clipa iti dai seama ca au trecut 5 ore si te-ai simtit ca "acasa".

Acasa e locul unde esti. Poate fi cladirea sau pur si simplu un loc in care simti ca traiesti. Acasa de multe ori poate fii la sute sau mii de km de unde te-ai nascut sau te-ai casatorit. Acasa poate fii momentul in care prietenii vin la tine neinvitati si incep glumele, aprecierile. De cele mai multe ori poate nici macar un ceai sau o cafea nu ai in casa, dar nu e problema ca ei vin pregatiti cu tot ce e nevoie. Aceasta este "acasa".

E posibil sa fii "acasa" si la tine in casa. Nu lasa lucrurile care te-au doborat sa scoata acest sentiment. Reinventeaza-te! Cheama-ti amicii, sau cei  care-i simti mai aproape, sa vina sa te vada, sa simta unde traiesti, si ei te vor face sa te simti acasa.

Nu lasa trecutul sa te tina intr-un loc doar ca ai trait cu cineva acolo. Fugi, cauta-ti casa si contruieste-ti mediul tau "acasa".

"Acasa" la mine nu e totul perfect, chiar sunt multe defecte si trebuie mult schimbat uneori. Dar e "acasa", deoarece e locul in care simt ca oamenii ma apreciaza, e locul unde astept sa ma intalnesc cu cei care imi sunt dragi sau mai putin dragi. E locul in care atunci cand calc/intru, mintea imi zboara la toate momentele frumoase din viata mea.  E locul care-mi da energie.
Acolo e ACASA!

Sa aveti numai ganduri frumose si calde!

Te simti singur?

Singuratatea este cea mai grea parte a vietii. Atunci ne pierdem totul: increderea in noi, increderea in ceilalti, increderea in viata. Singuratatea are si parti bune daca stim sa le gestionam. O mica perioada singur poate provoca lucruri marete: idei marete, noi vise, o curatare interioara.

Singuratatea vine in momentul in care avem traume sufletesti sau fizice. Ea vine ca o placere in care te inchizi in tine si cu cat stai mai mult cu atat nu mai vrei sa iesi afara. Iti creezi propria lume deoarece acolo te simti in siguranta. Acolo iti pui singurul regulile si lasi sa intre doar in cei care te increzi.

Problema e ca la un moment dat trebuie sa iesi afara si atunci te vei lovi de realitate. Nu te vei mai putea acomoda si orice lucru il vei critica. Eu am facut asta si greu am iesit din propria mea lume. Ma simteam atat de bine incat nu credeam ca lumea reala...mai este reala. Lumea mea, modul meu de a trai mi se parea cel mai bun si cel mai in siguranta. Pana intr-o zi in care m-am lovit de lumea reala. M-a durut atat de tare incat m-am retras inapoi in lumea mea. Dar ceea ce se intample rascolise totul in lumea mea. Gandurile erau atat de puternice incat imi faceam rau si la luptam cu ele zilnic.


Singuratatea e un lucru normal, nu tu esti de vina in totalitate ca esti singur. Poate nu ai gasit persoane cu aceleasi pasiuni, poate ca nu te-ai implicat atat de mult incat sa cunosti cu cei care te inconjoara. Nu lasa singuratatea sa te conduca, invinge-o si arata ca esti mai puternic(a) decat interiorul.

Oamenii ne judeca dupa aparente si dupa lipsurile lor. De cele mai multe ori daca nu avem ce le lipsesc lor atunci ne dau deoparte. Nu te simti singur daca multi nu vor sa comunice cu tine. Intotdeauna e cineva caruia/careia ii va face placere sa comunicati si sa petreceti timp.

Iesi din casa, bea un suc indiferent ca ai cu cine asa vei gasi oameni noi. Mergi la grupuri de discutii, biblioteca, vei gasi oameni cu care sa comunici. Mergi la biserici la grupurile de socializare, vei gasi oameni care te vor pe acolo.
Fa voluntariat - sunt multi oameni care simt aceleasi lucruri ca si tine. Trebuie doar sa nu lasi singuratatea sa te conduca. vei uita de tine, vei uita de ceilalti si vei uita sa mergi mai departe.

Nu astepta niciodata ca cineva sa te scoata din singuratate, fa un pas si apoi va veni altul de la ceilalti.


Ganduri lumitate si frumoasa va doresc!

Mediul online sau comunicarea fata in fata?

Comunicarea este foarte importanta in viata unui om ca nu putem trai daca nu am comunica. Cred ca am ajunge sa vorbim doar cu noi si chiar am innebuni apoi.

Internetul ne-a dat o mana de ajutor si a fost foarte bun la inceput dar in momentul acesta s-a ajuns prea departe in privinta comunicarii. Este doar o parere personala. Cum zicea un cantaret acum ceva timp cumunicarea pe facebook nu mai este eficienta, totul se rezuma la imagini nu la scris si citit. De aceea vedem mii de postari zilnice. Daca ai avut o postare si ai dat un click pe altceva ai pierdut aceasta postare si foarte greu o mai gasesti.

Mediul online iti rapeste cele mai importante lucruri intr-o comunicare, relatie etc. Iti rapeste detaliile fete la diferite intrebari, cum se manifesta omul, ce ton are, daca se stramba sau nu, daca rade sau nu... totul e ascuns in spatele unui monitor sau ecran de telefon.

Atunci cand esti fata in fata vezi toate aceste lucruri. Cui ii place sa conduca discutia, daca se uita la altcineva, cum se comporta cu tine cand sunt alte tentatii si multe alte lucruri. Daca ii este rusine sa iasa cu tine in oras...asa poti stii daca are pe cineva sau nu.
Eu prefer poate mai mult comunicarea fata in fata chiar daca nu-mi permit momentan deoarece sunt departe de cei care imi sunt dragi.

Comunicarea online sau pe facebook e si periculoasa. Te expui atat de multe riscuri incat iti poate distruge o zi sau uneori chiar stima de sina. Online oamenii sunt mai rai ca animalele, ei fug ca si dupa miros. Barbatii dupa corp, uneori femeile dupa unul care pare mai capabil. E ca intr-o lupta de supravietuire in care nu conteaza ce face celalalt sa ajung si eu sa iau o bucatica.

Am vazut grupuri multe de cautari in care nivelul s-a ajuns jos de tot. Jignirile si apropo-urile de 2 bani sunt cele mai intalnite. Oamenii  care intra sunt de 2 feluri:
- Cei care chiar cauta pe cineva pentru ca isi doresc cu adevarat - acestia incearca sa fie atenti sa nu jigneasca, vorbesc deschis sau pun intrebari. Acestia sunt distrusi in cateva secunde de a doua categorie care ca procentaj este mai mare
- A doua categorie sunt cei care se distreaza, plictisiti si cauta sex, poate bani sau alte lucruri. - Acestia sunt ca niste vanatori - orice postare ei sunt acolo sa comenteze sau adauga in lista fara nici verificare. Apoi daca nu le faci plac incep a jigni sau de a ameninta.

Voi ce va doriti?

Numai ganduri minunate!

Copiii! Sunt minunile si oglinda noastra!

Astazi mi s-a facut dor de activitatile care le aveam cu diferiti copiii cu care am lucrat. Mi-e dor sa lucrez cu copii sa fiu acolo pentru ei si sa influentez viata lor spre ceva pozitiv in care visele sa fie in primul plan dar si descoperirea acestei lumi cu bune si rele.

Copiii sunt oamenii care ne pot schimba vieti, care ne pot ridica sau dobora. Sunt cei care se oglindesc in vietile noastre deoarece ei repeta totul dupa noi. Ei depinde de noi pana tarziu in viata chiar daca uneori pleaca pe picioarele lor deoarece simt ca pot lua viata in maine.
Copiii sunt loiali, simt parintii si au incredere in parintii lor. Sunt niste persoane care invata sa manipuleze si santajeze emotional deoarece ne studiaza fiecare miscare. De la imbratisarea si sarutul cu partenerul/partnera si pana la gestul de frustrare pe care-l avem atunci cand nu ies lucrurile cand ne dorim.
Copiii sunt parte din emotionalul nostru vrand nevrand si cat am vrea sa nu ne mosteneasca tot o vor face in mai mica sau mai mare masura.
Cu cat cresc copiii invata de la noi lucrurile importante din viata. E posibil de la unul din ei sa invete sa fie corect dar daca partnerul doreste bani in viitor sunt sanse sa vrea si el. Apoi sa faca totul sa aiba bani iar daca celalalt parinte sa-l ignore. De ce? Pentru ca orice copil cauta exemple, cauta oameni cum ar vrea sa fie in viitor si ce nu gasesc aceea aleg.

Nu incerca sa dai vina pe cineva anume ca al tau copil minte cand tu in casa sau pe langa el faci acelasi lucru. Nu te supara ca el invata sa santajeze daca asta vede in casa. Nu te supara daca vezi ca nu respecta, asta invata de la voi.

Invatati copilul de mic respectul si el va fi iubit. Nu incerca sa-l faci smecheras ca nu va ajunge un om de respect neconditionat ci din cauza banilor or frica.
Invatati copilul sa citeasca, sa caute adevarul, sa se informeze si asa va avea o sansa in viata lui. Daca nu va ramane la nivel de manele, smecheras, lenes si fara a avea vise mai mult decat banii de astazi. Va fi cel care femeia nu inseamna nimic ci doar sa faca totul pentru el.

Copiii sunt oglinda noastra. Ce facem acum in 10 ani vedem rezultatele - uneori mai repede.Ei ne vad fiecare miscare si pe ce punem pret asta vor pune si ei.

Incurajazati copilul sa creeze, sa doreasca mai mult decat da scoala, comunitatea, sau societatea. E normal sa isi puna intrebari si e bine sa le raspunzi atunci cand pun intrebarea ca altfel vor afla raspunsul din alt loc si uneori va fi gresit!

doar ganduri cu bucuri!

Cand nu facem lucrurile din pasiune

Cand nu facem lucrurile din pasiune esenta dispare. Ajungem sa nu mai dorim acelasi lucru dar sa negam cu toata puterea deoarece lumea sa nu isi schimbe parerea despre noi. De fapt ne mintim pe noi, ne ajutam sa ne distrugem esenta si motivatia cu timpul. Ajungem sa schimbam mentalitatea oamenilor despre acel lucru, domeniu, persoana.

M-am lovit de asta eu personal dupa un timp cand am inceput pe cont propriu o intreprindere inviduala. Am avut motivatia sa am cati mai multi clienti, sa incerc sa rezolv cat mai multe probleme la calculator dar cu timp din cauza experientelor cu oamenii (de plata, atitudine etc) am inceput sa fac acelasi lucru dar sa nu mai fac din pasiune ci pentru a-mi castiga un ban.

Acest lucru cand un client (care-mi este si prieten acum) mi-a spus "Stii? tu nu mai faci din aceeasi pasiune aceste lucruri. Inainte se vedea pe tine bucuria ca vrei sa rezolvi orice problema. Acum ai devenit mult mai comod ci iti place sa alegi clientii si probleme de calculator." I-am explicat despre ce este vorba si m-a inteles doar ca a zis ca daca la un moment s-ar putea sa pierd esenta pentru ce am inceput pe cont propriu.

Acest lucru m-a pus pe ganduri si am decis sa-mi diversific ceea ce fac. Acest lucru m-a ajutat sa gandesc mai multe motivatie si sa creasca pasiunea. Nu am ramas doar in domeniul IT ci m-am indreptat spre social, educational si sportiv.  Am ajuns sa le pot face toate cu aceeasi bani sau uneori mai putin. Dar eram motivat sa ma trezesc in fiecare zi si sa dau totul.

E bine ca in momentul cand pierdem pasiunea pentru ceva sa cautam altceva sa ne lege de acel lucru. Daca nu gasim incet incet ar trebui sa recunoastem ca am pierdut pasiunea, sa continuam acelasi lucru dar sa cautam adevarata pasiune si sa excelam acolo.

Banul de multe ori ne face sa uitam de pasiune si el sa devina o pasiune. Acest lucru ma ingrozeste foarte mult mai ales ca sunt intr-o tara care se castiga usor dar in care oamenii nu traiesc pentru ceva anume, pentru viitor. E usor sa uiti esenta si sa vrei doar material si eu asta nu-mi doresc.

Trebuie sa ne facem obiective din care sa hranim pasiunea de a lucra... oricare ar fi acela.

iubesc ploaia!

Nu pot sa explic neaparat dar iubesc ploaia si vremea racoroasa. Nu stiu daca e ceva din corp sau pur si simplu modul meu de a fi se completeaza perfect cu acest gen de vreme.

Stiu majoritatea oamenilor le place caldura, le place sa vada soarele, iar cand e vreme buna dau tot ce au mai bun din ei. Eu sunt exact ca ei cand temperatura nu depaseste 23-25 de grade. Aici implica si ideea de innorat dar si ploaia.

De multe ori cand ploua in vine sa ies atunci afara, sa alerg prin ploaie sau sa ma plimb. Cand eram student imi placea sa plec la cumparaturi atunci cand incepea sa plece. Imi luam slapii, pantaloni scurti si tricou. Atat imi ajungea deorece imi placea sa calc prin apa, sa simt picaturile de ploaie cand cad si ma atingeau. Era o placere sa calc prin apa si de fiecare data cand aveam posibilitatea eram acolo... in ploaie. Au fost momente cand am facut un "dusuri" cand ploua. Ieseam afara si era foarte usor daca ploua mai tare. Mi-a placut senzatia si o sa mai fac in viitor.

Ploaia imi da energie, imi dai pofta de viata si ma agita in mod pozitiv. La lucru daca nu am activitate dau din picioare, citesc, ma plimb si ma uit pe ferestrea. As putea sta si cateva ore sa ma uit pe fereastra cand ploua. In acelasi timp daca am fereastra deschisa pot dormi excelent.

Cand ploua si merg cu bicicleta intotdeauna incetinesc sa simt mai mult picaturile de apa pe fata. Ma simt ca si cum sunt liber iar daca sunt si dupa munca... e o adevarata relaxare. E ca cireasa de pe tort.

Apoi iubesc ploaia deoarece imediat dupa ce se opreste aerul e curat. Uneori doar pentru 10-15 minute dar atunci il simti tare si uneori chiar deranjant. La fel imi place vara cand vad cum ies aburi din strazile fierbinti ca si cum se trezesc din somn din cauza caldurii precedente.

  Sunt si lucruri care nu le agreez cand e timp de ploaie. Sa trebuiasca sa fac munca de teren. Daca e pe termen lung e placut deoarece iti da senzatia de rece. Apoi dupa un timp trebuie sa te opresti deoarece te uzi iar daca lucrezi cu oamenii e destul de deranjant sa fi asa.
Un alt mod cand e neplacut e atunci cand esti cu prieteni si doresti sa faci ceva anume. De cele mai multe ori e greu sa te mobilizezi deoarece nu mai poti iesi afara cum vrei, unde vrei si cand vrei.

Cu toate acestea tot iubesc cand ploua.

De ce ne e dor?

         De multe ori m-am gandit la aceasta tema, chiar am povestit o data despre acest acest lucru dar nu-mi aduc aminte sa fi si scris. Daca am facut-o nu strica si a doua oara sa-mi pun aceleasi ganduri pe "hartie".
 
         M-am gandit de multe ori de ce mi-e dor de o persoana, de ce mi-e dor de diferite momente si de ce se intampla acest lucru. Am inceput sa studiez (e mult spus) aceasta situatie si am ajuns la o concluzie care o stiam deja ca in momentul respectiv iti lipseste, nu mai exista sau nu te regasesti.
     
         Dar nici cu acest raspuns nu m-am multumit asa ca am mers mai departe si am luat o persoana, un loc si un moment anume. A durat ceva pana sa-mi dau seama ca toate au acelasi lucru chiar daca sunt diferite. Adevarul este ca ne este dor de ceea ce am simtit atunci, de ceea ce ne facea sa ne simtim sau de modul cum mergeau lucrurile fara alte ganduri doar relaxare.
       
          Asa mi-am dat seama ca defapt nu imi este dor de o persoana anume chiar daca e urat spus, ci imi este dor de ce a insemnat acea persoana pentru mine. Mi-e dor de atitudinea acelei persoane, mi-e dor de comportamentul si modul lui de a fi. Uneori e adevarat mi-e dor sa vad acea persoana dar sincer mai mult decat fizic.

        Am fost acum cateva luni intr-un loc special pentru mine in orasul natal. Era un loc unde ma duceam cam o data pe luna cand eram mai mic si imi placea sa stau sa privesc peisajul. Acum cand m-am intors dupa atata timp locul era schimbat. Nu mai era intretinut si mi se parea pustiu. Dar totusi ma simteam bine deoarece imi aminteam de momentele in care eram acolo cu prietenii sau singur. In momentele acelea care nu mai conta cat este ceasul deoarece nu prea mai vream sa plec. Imi era dor de atmosfera care era creata si imi aducea aminte de copilarie/adolescenta.

        Tot la fel m-am gandit la un moment de care imi era dor. A fost greu sa ma gandesc doar la unul deoarece am avut foarte multe momente frumoase. Am luat momentul in sine si acum nu mai parea cine stie ce. Am stat impreuna cu niste prieteni si am facut tot felul de nebunii care ne-au trecut prin cap. Chiar as putea sa spun ca era copilaros si ne facea sa parem niste pusti chiar daca eram putin mai maricei. Cu toate acestea atmosfera creata in ziua respectiva ma faceam sa-mi doresc sa retraiesc acele momente. Nu-mi era dor de oamenii de acolo atat de mult cat imi era dor sa vad zambetele, sa aud rasetele, sa vad reactiile celorlalti la nebuniile noastre si sa vad cum altii se amuzau de noi. Iar noua, mie nici nu-mi pasa, chiar ma simteam implinit cu ceea ce se intampla.

       Asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi fiu mai atent la oameni, la situatii, la momente sau absolut la tot ce se intampla in jurul meu. S-ar putea mai tarziu sa-mi fie dor de ele si sa nu pot sa mai tin minte multe detalii.
Iar atunci incep sa regret de ce am pierdut timpul cu lucruri care nu au meritat atat de mult!

Experimentez multumirea si bucuria

           De cateva luni bune incerc sa vad ce anume imi trebuie pentru a ajunge sa fiu multumit si bucuros de mine in primul rand. Am inceput prin a-mi parasi locul de munca, locurile unde am fost implicat, unele persoane care-mi erau aproape si sa-mi gasesc alte metode de a fi multumit si bucuros.
          Asa am inceput sa caut in toate partile: job-uri, internet, persoane noi, provocari, excursii si asa mai departe. Incet incet mi-am dat seama ca problema cea mai mare era chiar mai aproape, era in interiorul meu. Nu mai puteam fi bucuros, multumit, implinit deoarece nu mai experimentasem acest lucru de foarte mult timp. Am investit foarte mult in propriu-zisa cariera si in oameni dar am uitat de mine ceea ce defapt ar fi trebuit sa fie in primele 3 prioritati.
         O data ce am gasit problema au inceput alte "chestii" care mi-au dat batai de cap, adica ce anume ma face bucuros si multumit. Am facut o lista in mintea mea si am zis hai sa le incerc pe rand. Dupa primele saptamani mi-am dat seama ca cele care credeam ca sunt cu adevarat ce caut nu erau, nu ma faceau sa ma simt mai bine ci din contra ma faceau sa ma simt mult mai inchis in mine. Asa ca pentru un timp am lasat deoparte aceasta strategie de a face lucruri care-mi plac, dar in interiorul meu era o lupta continua deoarece m-i se parea ca pierd doar timpul, ca influentez pe ceilalti spre un lucru pe care eu defapt nu-l doream.
         Asa ca incet incet am zis sa incerc sa fac aceleasi lucruri ca si inainte dar pe cont propriu. Adica implicat in activitati dar in asa fel incat sa fie si eficient. Am zis un an incerc si daca nu merge ma reorientez catre altceva si catre alte orase cu mai multe oportunitati. Dupa cateva saptamani deja devenisem legal in domeniu care-mi dorisem si incepusem sa fac un mic plan de dezvoltare. Imi promovam ideile la oamenii din jurul meu, uneori pe internet si rezultate micute au inceput sa apara si sa contureze ceva nou in viata mea.
      Nu dupa mult timp am reluat lista cu lucrurile care imi placeau sa le fac am luat unul din punctele care spre surprinderea mea era pusa destul de jos in momentul acela. Adica sa incerc sa reiau relatiile cu vechi colegi, prieteni sau cunostiinte. Am dat telefoane intai la cei care-i simteam mai aproape, trimiteam email-uri, sms-uri sau ce am mai putut. Cu unii am reusit sa ma mai intalnesc si am observat ca unele relatii nu s-au pierdut de tot ci au ramas in "stand by" iar acest lucru m-a ajutat mult. M-au ajutat mult in viziunea mea care o vedeam pentru viitor si cativa dintre ei m-au ajutat foarte mult.
        In acest mod am inceput sa ma simt mai util, mai aproape de ceea ce cunosteam si eu. Au aparut rezultate micute dar foarte importante deoarece faceam acelasi lucru ca si inainte dar putin mai eficent. Combinam cele 2 arii care pe mine ma atrageau IT-ul si educatia. Un alt aspect care a fost important este ca intr-un fel sau altul timpul de investie, de lucru si de "pierdut" este modelat de deciziile mele in cea mai mare parte si nu de alte persoane. Mi-am dat seama ca tot atat de mult sunt plecat, tot atat de obosit sunt, dar o mica diferenta ca adorm linistit, multumit si bucuros.
         Mi-am propus sa vad prin ce metode experimentez defapt multumirea si bucuria. Nu a fost foarte greu sa observ aceste lucru: Cel mai important e ca cei din jurul meu imi dau de foarte multe ori feedback-uri fara sa cer eu, am cateva persoane care eu le numesc prieteni (sper ca si ele) care sunt dechise sa ma ajute sa ma dezvolt, am redus foarte mult cheltuielile iar modul de viata sa fie la nivel de necesitate plus cateva lucruri care mai trebuiesc in unele momente. Inca unul foarte important e sa investesc in mine saptamanal sau lunar , citind, povestind, calatorind sau invatand lucruri noi.
         Acestea toate mi-au adus direct si indirect si un venit decent si multe lucruri care trebuia inca sa le invat si sa le accept in viata mea. De aici si pana a fi multumit si bucuros e doar un pas. Nu pot zice ca acum sunt pe drum si ma bucur de ma vede toata lumea sau multumesc la toti in fiecare zi, ci o fac in stilul meu caracteristic si incerc sa o si exteriorizez.
         Concluziile sunt foarte simple in momentul de fata:  Pot fii bucuros daca imi aleg corect prioritatile, imi fac timp pentru mine, am o viziune, dau tot ce am mai bun din mine, incerc sa fiu cat mai corect, ma dezvolt, nu uit de prieteni si sa le multumesc, caut calitate si nu cantitate, plus riscuri si sacrificii. Stiu sigur ca daca continui sub forma aceasta vor aparea si alte lucruri in viata mea pe care le doresc.

o zi maxima in lucru frumoase in caz ca vor exista cititori!