confuzie sau frica?

De cateva zile m-a cuprins o stare de confuzie sau frica. Nu stiu care sincer dintre ele e adevarata? Posibil nici una dintre ele sa nu fie adevarata, ci doar sa fie o alertare a nemultumirii mele.

M-am gandit ca poate fi atmosfera de la munca si schimbarile care se vor face in urmatoarea perioada, In acelasi timp am aceasta stare inainte sa aflu de acest lucru...plus am al doilea loc de munca cu care pot sa-l inlocuiesc daca ar fi vreo problema.

Poate fi deciziile care ar trebui sa le iau in urmatoarea perioada si care le tot aman. Acest lucru nu se intampla datorita nehotararii mele sau a nu ma putea vedea in viitor in momentul acesta.

Un lucru ce-l stiu este ca nu sunt inca multumit 100% de ceea ce vreau sa fac. As vrea sa mai studiez ceva dar mai mult sa fac cursuri decat o facultate. Problema e ca nu stiu de ce anume sa ma apuc... multe optiuni si o nehotarare mare.

In acelasi timp nu ma mai gandesc doar la mine ci ma gandesc la noi deoarece exista noi. Vreau sa vad ca macar jumatatea cealalta sa fie sa fie multumita si atunci pas cu pas pot deveni si eu... sper.

Cred ca in momentul acesta imi lipseste acea pauza si acele persoane care din experienta lor imi dau idei, imi dau speranta si motivatie. Mi-e greu sa le cer la oameni care sunt departe si au obligatiile lor sa fie atenti cu mine si sa ma ajute. Fiecare au lucrurile si prioritatile lor si atunci nu e moral sa le ceri sa le lase pe ale lor...mai ales daca si esti la distanta mare.

Cred ca toate acestea produc si confuzie si apoi frica pentru un nou inceput de la 0 sau schimbari majore in viata profesionala si persoanala.

Trebuie sa caut sa vad unde e problema mai exact, sa gasesc solutiile in care schimbarile sa nu se simta direct si repede ci in timp. Sa iau pauze mai mult si sa am grija de lucrurile din jurul meu.

O zi superba si cu inimi linistite!

Romania

M-am intors in tara dupa cateva luni bune de trait in strainatate. Chiar daca nu am avut mult timp sa stau sa ma bucur de natura, m-am bucurat de fiecare clipa ce am petrecut-o acasa la mine in oras. Mi-as dori sa pot merge in fiecare weekend deoarece avem o tara minunata.
Daca am lasa deoparte toate greutatile ne dam seama ca nu prea gasim in alte tari atatea lucrurile ce le gasim la noi relief, anotimp si oameni.

Ne negam tara multi care am plecat si asta nu ne face cinste deoarece pana ce am plecat am trait acolo asa cum a fost greu, frumos si langa familiile noastre. Acum traim departe dar lipsesc familiile, libertarea ce o aveai in Romania dar acum ai bani. Acesta e singurul motiv pentru care multi pleaca si se pierd in tarile unde lucreaza, uitam sa traiasca.

Mi-e dor de Romania si inca sper ca la un moment dat sa ajung sa traiesc in Romania si sa fac ceva pentru tara. Stiu ca foarte multi oamenii care o conduc nu fac nimic pentru noi ci noi intretinem aceasta tara indiferent unde stam...

Cel mai rau ca oamenii pleaca iar unii nici nu se gandesc sa se intoarca iar tara se va duce in jos si vor veni alti oameni, nedoriti poate, sa populeze aceasta tara, sa se bucure de ea si sa-si puna amprenta peste tot. Apoi ne uitam mirati ca nu ne mai regasim.

Romania inca are libertate, inca are bunatate si inca are oameni care gandesc. Multi prefera sa nu o spuna dar afara oamenii sunt ca niste roboti, sunt condusi cu acesti bani care li se dau mai multi si isi pierd identitatea.

Romania inca are natura multa si relief de toate felururile. Incep se va pierde acest lucru iar calitatea se va pierde. Atunci o sa zicem; de ce sa ne intoarcem? Dar atunci in acelasi timp ar trebui sa ne dam doua palme si sa zicem: de ce am lasat aceasta tara balta?

Romania are inca oameni ospitalieri. Din fericire avem inca oameni ospitalieri, cu suflet mare si inca neatinsi atat de mult de mizeria care ni se promoveaza. In strainatate la prima vedere ti se pare foarte amabili si cu bun simt. Da asa pare dar cam atat. Daca traiesti mai mult timp acolo si nu au de castigat dupa tine nici nu te vor baga in seama pe langa ca nu dau doi bani pe tine.

Mi-e dor sa lupt pentru ceva in tara mea. Momentan sper sa ajung sa pot face ceva pentru tara de departe sau mai tarziu sa vin sa lupt pentru oamenii buni din tara. Mi-e dor sa nu dorm noptile si sa ma gandesc cum pot creste pe cineva, sa ma bucur ca cineva s-a bucurat intr-o zi pentru o mica atentie si nu ca sunt obligati sa zambeasca.