Cand nu facem lucrurile din pasiune

Cand nu facem lucrurile din pasiune esenta dispare. Ajungem sa nu mai dorim acelasi lucru dar sa negam cu toata puterea deoarece lumea sa nu isi schimbe parerea despre noi. De fapt ne mintim pe noi, ne ajutam sa ne distrugem esenta si motivatia cu timpul. Ajungem sa schimbam mentalitatea oamenilor despre acel lucru, domeniu, persoana.

M-am lovit de asta eu personal dupa un timp cand am inceput pe cont propriu o intreprindere inviduala. Am avut motivatia sa am cati mai multi clienti, sa incerc sa rezolv cat mai multe probleme la calculator dar cu timp din cauza experientelor cu oamenii (de plata, atitudine etc) am inceput sa fac acelasi lucru dar sa nu mai fac din pasiune ci pentru a-mi castiga un ban.

Acest lucru cand un client (care-mi este si prieten acum) mi-a spus "Stii? tu nu mai faci din aceeasi pasiune aceste lucruri. Inainte se vedea pe tine bucuria ca vrei sa rezolvi orice problema. Acum ai devenit mult mai comod ci iti place sa alegi clientii si probleme de calculator." I-am explicat despre ce este vorba si m-a inteles doar ca a zis ca daca la un moment s-ar putea sa pierd esenta pentru ce am inceput pe cont propriu.

Acest lucru m-a pus pe ganduri si am decis sa-mi diversific ceea ce fac. Acest lucru m-a ajutat sa gandesc mai multe motivatie si sa creasca pasiunea. Nu am ramas doar in domeniul IT ci m-am indreptat spre social, educational si sportiv.  Am ajuns sa le pot face toate cu aceeasi bani sau uneori mai putin. Dar eram motivat sa ma trezesc in fiecare zi si sa dau totul.

E bine ca in momentul cand pierdem pasiunea pentru ceva sa cautam altceva sa ne lege de acel lucru. Daca nu gasim incet incet ar trebui sa recunoastem ca am pierdut pasiunea, sa continuam acelasi lucru dar sa cautam adevarata pasiune si sa excelam acolo.

Banul de multe ori ne face sa uitam de pasiune si el sa devina o pasiune. Acest lucru ma ingrozeste foarte mult mai ales ca sunt intr-o tara care se castiga usor dar in care oamenii nu traiesc pentru ceva anume, pentru viitor. E usor sa uiti esenta si sa vrei doar material si eu asta nu-mi doresc.

Trebuie sa ne facem obiective din care sa hranim pasiunea de a lucra... oricare ar fi acela.

iubesc ploaia!

Nu pot sa explic neaparat dar iubesc ploaia si vremea racoroasa. Nu stiu daca e ceva din corp sau pur si simplu modul meu de a fi se completeaza perfect cu acest gen de vreme.

Stiu majoritatea oamenilor le place caldura, le place sa vada soarele, iar cand e vreme buna dau tot ce au mai bun din ei. Eu sunt exact ca ei cand temperatura nu depaseste 23-25 de grade. Aici implica si ideea de innorat dar si ploaia.

De multe ori cand ploua in vine sa ies atunci afara, sa alerg prin ploaie sau sa ma plimb. Cand eram student imi placea sa plec la cumparaturi atunci cand incepea sa plece. Imi luam slapii, pantaloni scurti si tricou. Atat imi ajungea deorece imi placea sa calc prin apa, sa simt picaturile de ploaie cand cad si ma atingeau. Era o placere sa calc prin apa si de fiecare data cand aveam posibilitatea eram acolo... in ploaie. Au fost momente cand am facut un "dusuri" cand ploua. Ieseam afara si era foarte usor daca ploua mai tare. Mi-a placut senzatia si o sa mai fac in viitor.

Ploaia imi da energie, imi dai pofta de viata si ma agita in mod pozitiv. La lucru daca nu am activitate dau din picioare, citesc, ma plimb si ma uit pe ferestrea. As putea sta si cateva ore sa ma uit pe fereastra cand ploua. In acelasi timp daca am fereastra deschisa pot dormi excelent.

Cand ploua si merg cu bicicleta intotdeauna incetinesc sa simt mai mult picaturile de apa pe fata. Ma simt ca si cum sunt liber iar daca sunt si dupa munca... e o adevarata relaxare. E ca cireasa de pe tort.

Apoi iubesc ploaia deoarece imediat dupa ce se opreste aerul e curat. Uneori doar pentru 10-15 minute dar atunci il simti tare si uneori chiar deranjant. La fel imi place vara cand vad cum ies aburi din strazile fierbinti ca si cum se trezesc din somn din cauza caldurii precedente.

  Sunt si lucruri care nu le agreez cand e timp de ploaie. Sa trebuiasca sa fac munca de teren. Daca e pe termen lung e placut deoarece iti da senzatia de rece. Apoi dupa un timp trebuie sa te opresti deoarece te uzi iar daca lucrezi cu oamenii e destul de deranjant sa fi asa.
Un alt mod cand e neplacut e atunci cand esti cu prieteni si doresti sa faci ceva anume. De cele mai multe ori e greu sa te mobilizezi deoarece nu mai poti iesi afara cum vrei, unde vrei si cand vrei.

Cu toate acestea tot iubesc cand ploua.

motivatie interioara sau exterioara?

De cand am plecat din tara am inceput sa ma gandesc ce anume ma motiveaza. De unde vine aceasta motivatie deoarece nu mai am aceleasi activitati, aceiasi oameni care ma inconjoara si aceeasi obiective.

Foarte mult timp motivatia mea a venit din exterior deoarece am facut lucruri in care nu ieseam in castig foarte mult dar eram motivat de ceea ce vedeam, simteam si intotdeauna gaseam un motiv sa incerc un alt lucru.

Acum motivatiile sunt majoritatea interioare. Imi plac si acestea deoarece inca mai am resurse care le-am strans in ultimii ani. Doar ca acestea se strang incet si se duc repede. In general imi place sa fiu motivat din interior ca acum... dar sa strand din exterior.. si sa provoace o explozie in interior cu dorinta sa misc lucruri, sa mut munti si sa vreau sa nu stau. De foarte multe ori am fost acuzat ca nu stiu sa ma bucur de momentele libere, nu stiu sa imi iau vacanta sau altele. Dar cum poti sta cand vezi ca tot ce faci are rezultate? Iar rezultatele nu trebuie sa fie marete ci de ajuns sa vezi ca ai influentat ceva, ca ai invatat ceva, ca ai facut pasi spre ceva nou.

De aici si intrebarea ce este mai buna cea interioara sau cea exterioara? Eu stiu ce este buna pentru mine dar stiu ca atunci cand se va termina va fi greu sa mai gasesc. Voi cadea atat de repede si de dureros incat o sa dureze sa ma ridic inapoi. Am fost deja acolo de 2 sau 3 ori si ultima data a fost dureros.

Motivatia exterioara ne ajuta sa ne vedem pe noi in mijlocul celorlalti. Poate fi persoana iubita, prieteni, familie sau doar colegii de munca. Ei ne pot proiecta ca si persoana importante si apoi putem da randament foarte bun in tot ce facem. Mai mult putem sa avem momente in care sa nu putem sta locului si sa dorim sa hranim acest sentiment ca sa nu-l pierdem.


Motivatia interioara e atunci cand interiorul nostru e stabil, e multumit cu ceea ce face si isi doreste sa impartaseasca acest lucru cu cineva. De cele mai multe ori sunt prietenii/partenerul iar lucrurile pot ajunge departe. Aceasta motivatie poate fi si gandul ca stii ca faci un bine, ca stii ca o data a ajutat pe cineva sau sa vezi rezultatele persoanele in viitor. Doar ca aceasta poate fi periculoasa mai ales pentru o persoana introverta deoarece poate face rau. Daca se simte inconfortabil s-ar putea sa planifice totul pana la cele mai mici detalii iar cand stie ca va durea sa loveasca cu toata puterea. E tot o motivatie interna doar ca atunci poate distruge, provoca conflicte care nu se doresc sau chiar pierderi de prieteni.


In acelasi timp, noi oamenii suntem diferiti, iar motivatia nu vine doar dintr-o parte. E bine sa stim care sa o alegem si in ce moment ca sa nu ranim in jurul nostru mai mult decat se cuvine.