Locul care creea prietenii

In ultimile luni am reusit sa ma intalnesc cu prieteni, care sunt oameni de valoare acolo unde traiesc, muncesc si creaza vise.
Toti acestia mai devreme sau mai tarziu au avut legatura cu acest loc care mi-a creat mie, dar cred ca si altor prietenii.
A fost un loc unde se lucra foarte mult, dar pasiunea pentru oameni si un cadru placut ajutau sa uitam de remuneratiile mici. Conta foarte mult si acest aspect,  dar locul si oamenii ne motivau sa venim de placere.
Un om cu viziune a inceput acest proiect in care nu conta de unde vii, etnia, religia sau modul cum gandesti,  atata timp cat potentialul era in tine.
Aceasta persoana a inceput munca din interior si apoi a iesit in exterior. A inceput de la echipa si apoi a iesit in comunitate.
Am cunoscut acest loc acum vreo 18 ani pe cand eram doar un copil curios si plictisit. Unul care avea mai multa energie  si motivatie decat oferea scoala, sportul si chiar casa. Am ales sa ma avant si sa invat, sa cunosc si sa creez prietenii.
Cu cat eram mai implicat cu atat simteam ca e un loc in care ma pot dezvolta. Asa si s-a intamplat.
Am petrecut aproape jumatate din activitatea mea profesionala,  dar si personala. Am vazut oameni obisnuiti care au venit si in scurt timp au aratat cat de profesionisti sunt. Toate acestea s-au intamplat deoarece incepeam sa ne cunoastem, iar banii nu erau primul obiectiv.
Daca la inceput se spunea fiti prieteni, ajutati-va, petreceti timp impreuna, in timp acest lucru a devenit ceva obisnuit. Angajatii se ofereau sa se ajute, chiar se statea peste program pentru a ajuta un coleg. Prieteniile s-au intarit si au iesit afara din acel loc. Ne vizitam familiile, ne ajutam in proiectele externe locurilor de munca, mergeam in tabere si chiar ieseam la suc.
Iesirile erau relaxante fara a simti nevoia sa ne ascundem sa zicem ceva si radeam mult. Povesteam experientele de la munca, povesteam intamplari din viata noastra si chiar vise.
La un moment acest loc s-a schimbat. Viziunea a ramas aceeasi, dar cred ca frica responsabilitatilor a facut sa distruga increderea in om. De aici e doar un pas pana la neincredere. A rezultat controlul si schimbari de viziune si incercarea de a distruge prieteniile deoarece erau periculoase.
Echipa devenise una profesionista care cerea un lider, dar avea un sef. Unul caruia ii era frica sa aiba incredere. Caruia ii era frica sa fie prieten cu ceilalti si o facea doar intr-un mod superficial. Era la mijloc intre o echipa profesionista, care trebuia doar incurajata, si alti oameni care puneau conditiile pentru a continua proiectul. Si-a ales oamenii cu conditii fara a se comunica clar dorintele si echipa a inceput sa simta.
Cu toate acestea zambetul, ajutorul si bucuria au continuat, iar prietenia a continuat chiar daca conflictele erau tot mai multe. S-a dorit distrugerea prieteniei deoarece era mai usor de a impune lucruri noi si superficiale.
Nu a trecut mult si primul component al echipei a plecat si s-a simtit lipsa. Dar prietenia a continuat atunci cand ne intalneam.
Echipa a inceput sa iasa mai mult inafara decat sa ramana in acel loc. Se simteau mai liberi si mai bine afara cu totii.
S-au rupt pe grupuri mai mici in functie de dorinte si obiective. Dar prietenia a ramas aceeasi, iar cand s-a cerut ajutorul s-a spus un DA usor.
Controlul a devenit mai mare iar cei care se impotriveau erau invitati sa plece cu zicala "alti 10 asteapta la usa!!". Aceste cuvinte au demotivat echipa, s-a pierdut increderea in conducere si apoi s-au simtit jigniti dupa munca, sentimentele, banii si timpul investit in acesti ani (in functie de fiecare).
Au continuat sa plece si de fiecare data cei care veneau era din ce in ce mau greu sa se acomodeze. Lipsea viziunea, dorinta si prietenia. Au ajuns oamenii noi, care s-au bucurat de prietenia echipei, dar odata plecati, cei vechi au plecat si ei.
Echipa marita a continuat sa se intalneasca mai rar deoarece fiecare s-a implicat in proiecte noi. Unii si-au implinit visele, altii au fost coptati de alte proiecte mai mari, iar altii au plecat spre alte tari. Tot ce a ramas a fost prietenia dintre ei cand se intalnesc.
Acum cateva luni au reusit sa se intalneasca aproape jumatate din echipa, din pacate nu in acel loc, ci intr-un loc neutru. Cred ca toti si-ar dori o intalnire cu toti acolo unde au simtit multe satisfactii, dezamagiri, dar unde si-au intalnit camarazi pe viata.
Dar nu se vrea acest lucru si cred ca, cu fiecare om plecat, acest lucru se va pierde.

Acum locul are un altfel de prietenie, un altfel de trairi,  dar nu pot spune mai bun sau nu. Nimeni nu poate spune daca ce a fost mai de mult e mai bun sau ce este acum e mai bun.
Ce este sigur, e ca cei ramasi resimt lipsa vechiilor angajati,  iar noii angajati creaza ce se poate. Toti sunt in acelasi loc "unul care creaza prietenia" (mai mult sau mai putin).

Acest loc se numeste Fundatia Veritas si acolo am intalnit oamenii acestia. Nu as vrea sa le insirui numele deoarece daca citesc aceste cuvinte vor sti cine sunt.
De asemenea ei nu mai pot reprezenta direct acest loc ca sunt in alte proiecte.
Am tot respectul pentru cei ramasi deoarece uneori asa reusesc inca sa simt atmosfera de acolo.
As vrea doar sa le multumesc tuturor care au facut, fac si vor face parte din aceasta prietenie.

O zi minunata!!!

Esti tanar!

Inspirat dintr-o reclama a companiei Telekom am zis sa dezbat acest subiect!
Ce inseamna sa fii tanar? Cand incepi sa imbatranesti si cand se termina tineretea?

Esti tanar atata timp cat iti doresti de la viata dar nu ramai doar cu dorinta ci pui in practica!
Esti tanar atunci cand inima iti bate pentru altceva decat bani si bogatii!
Esti tanar atata timp cat in suflet ai mai multe multumiri decat regrete!
Esti tanar cand te trezesti dimineata si zambesti ca e o alta zi binecuvantata!
Esti tanar cand o iei de la zero indiferent de situatie!
Esti tanar cand ai puterea de a te accepta si a transforma viata in ceva benefic!
Esti tanar cand varsta nu e ascunsa in spatele machiajului!
Esti tanar cand poti sa spui cuvinte frumoase celor din jurul tau!
Esti tanar la 18, 30, 45, 60 sau chiar 70 de ani deoarece nu ai renuntat sa inveti si sa te bucuri de viata ta!
Esti tanar cand prezenta tinerilor nu te deranjeaza!
Esti tanar cand esti gata de provocari!
Esti tanar cand accepti ca poti invata de la oricine indiferent de varsta!

Acestea sunt doar cateva exemple in care eu am regasit tineretea. Stiu ca sunt mult mai mult si totul e o parere personala. Tineretea nu tine de ani ci de suflet si gandire. Acestea ne motiveaza sau dezarmeaza in fiecare zi!
Batranetea incepe cand incepi sa critici pe cei ce incearca si cand renunti de a invata ceva nou!
Batranetea incepe cand nu accepti ca cineva mai tanar s-ar putea sa fie mai bun ca tine in scurt timp!
Batranetea incepe cand invidiezi mai mult decat incerci sa te schimbi personal!

Sunt cateva ganduri ale zilei de astazi! Daca v-au placut scrieti-mi iar daca nu v-au placut aruncati cu ale voastre cuvinte! Astept aprecierile dar mai ales criticile!
O zi minunata!

Tu ai iubi o persoana ca tine?

Ne dorim sa fim iubiti de cat mai multi oameni! Vrem sa n-i se doveasca acest lucru daca se poate. Filtram oamenii din jurul nostru in functie de ceea ce simtim si vedem ca pot face pentru noi. Dar niciodata nu ne uitam ce putem face noi pentru ei!
De cele mai multe ori nu o gasim usor sau deloc. Sunten dezamagiti deoarece nu intelegem de ce!
- Eu as iubi o persoana ca si mine? Sunt eu una din persoanele cu care as dori sa interactionez sau chiar mai mult?

Niciodata nu mi-am pus intrebarea aceasta! Pana de curand cand vorbeam cu un cunoscut si imi spunea ca isi cauta de foarte mult timp o partenera dar nu gaseste!

Dar totusi daca raspund la intrebarea aceasta as putea fii cinstit? As vedea si partile bune sau mai putin bune? As cantari ce nu fac moral in viata mea?Deoarece multe dintre nu le stie nimeni sau foarte putin oameni!
Am inceput sa-mi raspund la aceste intrebari singur si cu cat ma duceam mai adanc, cu atat ma uram mai mult! Cu atat de mult imi dadeam seama ca am de imbunatatit sau sa schimb! Dupa ce voi termina analiza din punctul meu de vedere voi cere ajutor din exterior. In felul acesta pot vedea o parare din afara.

Totusi cred ca de multe ori ne asteptam de la ceilalti sa accepte prea multe lucruri de la noi! In acelasi timp cerem si ei sa lase de la ei pentru a-i accepta. Iar in modul acesta nu este castig pentru toti!

O zi minunata va doresc!

Multumesc

Astazi e o zi buna sa zic multumesc! Se pare ca o fac totusi prea rar deoarece oamenii din jurul meu de multe ori sunt tristi. Stiu ca un multumesc sau ceva spus la momentul oportun poate intarii oasele si ridica sufletul cuiva.

Sunt sute de persoane carora ar trebui sa le multumesc. Ei sunt cei care m-au format, care m-au crescut pas cu pas si m-au ghidat in a fii ceea ce sunt acum. Nu toate lucrurile sunt bune la mine doarece sunt om si toti avem greselile noastre dar totusi sunt multumit de ceea ce sunt acum.

Multumesc celor care m-au lasat sa gresesc in timp ce ma incurajau in ceea ce imi placea sa fac. Asa am invatat ca sunt consecinte pentru tot. De fiecare data imi doream sa mai au o parte din ceea ce eram implicat.

Multumesc celor care au intrat in nebunia mea de a face tot felul de lucruri care nu au adus un rezultat material, poate chiar am investit mai mult decat am castigat.

Multumesc celor cu care am "castigat" nopti de rasate si pline de amintiri, in care atunci cand se terminau nu mai vedeam de fapt efortul depus.

Multumesc celor care m-au criticat ca asa am reusit sa vad greselile si am vazut cum sunt privit din exterior. Toti spun ca nu conteaza parerea celorlalti dar eu personal o spun deoarece conteaza sa stii cum te vad ceilalti sa stii cum sa te modelezi. Nu sa te faci marioneta celor care te inconjoara dar intotdeauna exista si un adevar in ceea ce nu este bine vazut din exterior.

Multumesc tuturora care m-au luat cu ocazie cand am colindat aceasta tara. Au fost experiente care nu le intalnesti nicaieri indiferent de situatie. Am intalnit multi oameni valorosi care nu puteau sa vada mai mult decat soferi chiar daca ar fi putut mai mult. Am vazut oameni cu potential enorm dar atat de mult le placeau aceasta meserie incat nu mai conta ca nu castigau enorm. Tot cu ocazie am intalnit oameni care nu ar fi meritat respectul meu si nu i-as fi acceptat ca si amici deoarece totul era pe lucruri care nu meritauu sub nici o forma. Totusi le multumesc la toti deoarece am invatat din povestea vietii lor.

Multumesc tuturora pentru care am lucrat sau cu care am colaborat deoarece fiecare mi-au dat la timpul lor o lectie sau m-au inspirat in ceea ce am facut sau fac acum. Aici ar fi multi de tot si nu mi-ar ajunge o zi intreaba sa-i insirui.

Multumesc tuturor cu care discut virtual deoarece am reusit sa invat extremele si sa ma ghidez in ceea ce imi doresc din mediu virtual. Internetul e un lucru bun si frumos dar te poate duce intr-un loc sa nu mai stii nimic de viata reala.

Ar mai fi in lista mea dar ma opresc aici si ma gandesc ca o sa incep sa scriu cate o postare despre cativa prieteni care m-au ajutat mult sa fiu ceea ce sunt acum.

O zi frumoasa si nu uita "Astazi e o zi buna sa spui Multumesc!"

Ce alegi in viata?

In viata in fiecare moment alegem ceva. De cand ne trezim si pana ne punem sa dormim avem zeci sau sute de alegeri zilnic. De la alege sa mai stam inca 5 minute dimineata pana la ce ora setam ceasul sa ne trezim dimineata.

Aceste alegeri ne influenteaza viata dar in acelasi timp influentam pe altcineva. Trebuie sa avem grija ca alegeri facute sa nu influenteze foarte mult negativ pe altii. Alergerile se pot face in cateva minute sau se pot face pe termen lung. E bine sa gandesti ceea ce faci dar nici prea mult.

Alegerile de cele mai multe ori sunt urmate de schimbari si de provocari. Eu prefer sa fac alegerile zilnic in asa fel incat sa ma imbunatatesc, sa devin mai bun pentru mine si pentru altii. Aduce un sentiment placut in care eu am forta si control asupra vietii mele.

Nu-mi place sa las pe foarte multi sa-mi conduca viata cel putin decat am devenit adult, de cand am un loc de munca si responsabilitati. Imi place sa ma informez sa am cuvant de spus si sa nu las pe altii sa ma conduca prin TV, ziare, facebook.

Alege sa fii stapan pe viata ta, asa cum este ea, in felul acesta altii nu vor mai profita de tine. Nu inseamna ca nu o sa depinzi de cineva, sa nu vei avea momente grele. Vei avea dar sunt sigur ca vei gasi ajutor sa treci peste. Foloseste orice resursa pe care o ai sa inveti, sa te informezi si chiar sa te distrezi. Hranesti mintea cu lucruri sanatoase ca si fii fericit la sfarsitul zilei. Nu lasa mizeriile sa iti conduca viata.

Oamenii au devenit egoisti, oricand au posibilitatea te doboara deoarece se simt complexati, dar tu alege sa nu lasi mizeria sa se lipeasca de tine. Cunoaste-te in tot ce insemni si fii mai presus.

Alege o viata activa si poate uneori dureroasa, decat o viata sedentara in care lumea sa faca ce vrea din tine. Viata activa te va scoate in evidenta, iti va forma un cerc de prieteni. Te vei descoperi si vei gasi cu adevarat pasiuni care nu le stiai si iti vei da seama ca esti o alta persoana. Stima de sine va creste si o sa iti doresti sa faci curatenie in viata ta. Te vei muta la un alt nivel si vei castiga increderea celorlalti in tine.

Vei fi un exemplu. Alege sa fii un exemplu!

Numai alegeri bune va doresc!

Te simti singur?

Singuratatea este cea mai grea parte a vietii. Atunci ne pierdem totul: increderea in noi, increderea in ceilalti, increderea in viata. Singuratatea are si parti bune daca stim sa le gestionam. O mica perioada singur poate provoca lucruri marete: idei marete, noi vise, o curatare interioara.

Singuratatea vine in momentul in care avem traume sufletesti sau fizice. Ea vine ca o placere in care te inchizi in tine si cu cat stai mai mult cu atat nu mai vrei sa iesi afara. Iti creezi propria lume deoarece acolo te simti in siguranta. Acolo iti pui singurul regulile si lasi sa intre doar in cei care te increzi.

Problema e ca la un moment dat trebuie sa iesi afara si atunci te vei lovi de realitate. Nu te vei mai putea acomoda si orice lucru il vei critica. Eu am facut asta si greu am iesit din propria mea lume. Ma simteam atat de bine incat nu credeam ca lumea reala...mai este reala. Lumea mea, modul meu de a trai mi se parea cel mai bun si cel mai in siguranta. Pana intr-o zi in care m-am lovit de lumea reala. M-a durut atat de tare incat m-am retras inapoi in lumea mea. Dar ceea ce se intample rascolise totul in lumea mea. Gandurile erau atat de puternice incat imi faceam rau si la luptam cu ele zilnic.


Singuratatea e un lucru normal, nu tu esti de vina in totalitate ca esti singur. Poate nu ai gasit persoane cu aceleasi pasiuni, poate ca nu te-ai implicat atat de mult incat sa cunosti cu cei care te inconjoara. Nu lasa singuratatea sa te conduca, invinge-o si arata ca esti mai puternic(a) decat interiorul.

Oamenii ne judeca dupa aparente si dupa lipsurile lor. De cele mai multe ori daca nu avem ce le lipsesc lor atunci ne dau deoparte. Nu te simti singur daca multi nu vor sa comunice cu tine. Intotdeauna e cineva caruia/careia ii va face placere sa comunicati si sa petreceti timp.

Iesi din casa, bea un suc indiferent ca ai cu cine asa vei gasi oameni noi. Mergi la grupuri de discutii, biblioteca, vei gasi oameni cu care sa comunici. Mergi la biserici la grupurile de socializare, vei gasi oameni care te vor pe acolo.
Fa voluntariat - sunt multi oameni care simt aceleasi lucruri ca si tine. Trebuie doar sa nu lasi singuratatea sa te conduca. vei uita de tine, vei uita de ceilalti si vei uita sa mergi mai departe.

Nu astepta niciodata ca cineva sa te scoata din singuratate, fa un pas si apoi va veni altul de la ceilalti.


Ganduri lumitate si frumoasa va doresc!

Mediul online sau comunicarea fata in fata?

Comunicarea este foarte importanta in viata unui om ca nu putem trai daca nu am comunica. Cred ca am ajunge sa vorbim doar cu noi si chiar am innebuni apoi.

Internetul ne-a dat o mana de ajutor si a fost foarte bun la inceput dar in momentul acesta s-a ajuns prea departe in privinta comunicarii. Este doar o parere personala. Cum zicea un cantaret acum ceva timp cumunicarea pe facebook nu mai este eficienta, totul se rezuma la imagini nu la scris si citit. De aceea vedem mii de postari zilnice. Daca ai avut o postare si ai dat un click pe altceva ai pierdut aceasta postare si foarte greu o mai gasesti.

Mediul online iti rapeste cele mai importante lucruri intr-o comunicare, relatie etc. Iti rapeste detaliile fete la diferite intrebari, cum se manifesta omul, ce ton are, daca se stramba sau nu, daca rade sau nu... totul e ascuns in spatele unui monitor sau ecran de telefon.

Atunci cand esti fata in fata vezi toate aceste lucruri. Cui ii place sa conduca discutia, daca se uita la altcineva, cum se comporta cu tine cand sunt alte tentatii si multe alte lucruri. Daca ii este rusine sa iasa cu tine in oras...asa poti stii daca are pe cineva sau nu.
Eu prefer poate mai mult comunicarea fata in fata chiar daca nu-mi permit momentan deoarece sunt departe de cei care imi sunt dragi.

Comunicarea online sau pe facebook e si periculoasa. Te expui atat de multe riscuri incat iti poate distruge o zi sau uneori chiar stima de sina. Online oamenii sunt mai rai ca animalele, ei fug ca si dupa miros. Barbatii dupa corp, uneori femeile dupa unul care pare mai capabil. E ca intr-o lupta de supravietuire in care nu conteaza ce face celalalt sa ajung si eu sa iau o bucatica.

Am vazut grupuri multe de cautari in care nivelul s-a ajuns jos de tot. Jignirile si apropo-urile de 2 bani sunt cele mai intalnite. Oamenii  care intra sunt de 2 feluri:
- Cei care chiar cauta pe cineva pentru ca isi doresc cu adevarat - acestia incearca sa fie atenti sa nu jigneasca, vorbesc deschis sau pun intrebari. Acestia sunt distrusi in cateva secunde de a doua categorie care ca procentaj este mai mare
- A doua categorie sunt cei care se distreaza, plictisiti si cauta sex, poate bani sau alte lucruri. - Acestia sunt ca niste vanatori - orice postare ei sunt acolo sa comenteze sau adauga in lista fara nici verificare. Apoi daca nu le faci plac incep a jigni sau de a ameninta.

Voi ce va doriti?

Numai ganduri minunate!

Copiii! Sunt minunile si oglinda noastra!

Astazi mi s-a facut dor de activitatile care le aveam cu diferiti copiii cu care am lucrat. Mi-e dor sa lucrez cu copii sa fiu acolo pentru ei si sa influentez viata lor spre ceva pozitiv in care visele sa fie in primul plan dar si descoperirea acestei lumi cu bune si rele.

Copiii sunt oamenii care ne pot schimba vieti, care ne pot ridica sau dobora. Sunt cei care se oglindesc in vietile noastre deoarece ei repeta totul dupa noi. Ei depinde de noi pana tarziu in viata chiar daca uneori pleaca pe picioarele lor deoarece simt ca pot lua viata in maine.
Copiii sunt loiali, simt parintii si au incredere in parintii lor. Sunt niste persoane care invata sa manipuleze si santajeze emotional deoarece ne studiaza fiecare miscare. De la imbratisarea si sarutul cu partenerul/partnera si pana la gestul de frustrare pe care-l avem atunci cand nu ies lucrurile cand ne dorim.
Copiii sunt parte din emotionalul nostru vrand nevrand si cat am vrea sa nu ne mosteneasca tot o vor face in mai mica sau mai mare masura.
Cu cat cresc copiii invata de la noi lucrurile importante din viata. E posibil de la unul din ei sa invete sa fie corect dar daca partnerul doreste bani in viitor sunt sanse sa vrea si el. Apoi sa faca totul sa aiba bani iar daca celalalt parinte sa-l ignore. De ce? Pentru ca orice copil cauta exemple, cauta oameni cum ar vrea sa fie in viitor si ce nu gasesc aceea aleg.

Nu incerca sa dai vina pe cineva anume ca al tau copil minte cand tu in casa sau pe langa el faci acelasi lucru. Nu te supara ca el invata sa santajeze daca asta vede in casa. Nu te supara daca vezi ca nu respecta, asta invata de la voi.

Invatati copilul de mic respectul si el va fi iubit. Nu incerca sa-l faci smecheras ca nu va ajunge un om de respect neconditionat ci din cauza banilor or frica.
Invatati copilul sa citeasca, sa caute adevarul, sa se informeze si asa va avea o sansa in viata lui. Daca nu va ramane la nivel de manele, smecheras, lenes si fara a avea vise mai mult decat banii de astazi. Va fi cel care femeia nu inseamna nimic ci doar sa faca totul pentru el.

Copiii sunt oglinda noastra. Ce facem acum in 10 ani vedem rezultatele - uneori mai repede.Ei ne vad fiecare miscare si pe ce punem pret asta vor pune si ei.

Incurajazati copilul sa creeze, sa doreasca mai mult decat da scoala, comunitatea, sau societatea. E normal sa isi puna intrebari si e bine sa le raspunzi atunci cand pun intrebarea ca altfel vor afla raspunsul din alt loc si uneori va fi gresit!

doar ganduri cu bucuri!

este o prietenie neconditionata?

De cateva saptamani ma tot gandesc daca o prietenie este sau nu neconditionata. Mai mult daca un prieten e langa tine doar pentru ca gaseste in tine ceva ce nu a gasit sau pentru ca are nevoie de ajutor.

Stiu! Ajutorul e normal intre prieteni, e normal sa fie si intre oameni care nu sunt prieteni(colegi de munca, amici sau mai putin) dar parca nu la acelasi nivel.

Uneori ma lovesc de gandul ca am pierdut o prietenie din cauza ca nu am stiut sa gestionez situatia. Ma simt vinovat ca am ajutat prea mult si ca a facut ceva deoarece am fost prea insistent. Problema ca m-am obisnuit cu gandul ca nu mai discutam mult, chiar daca am putea linistiti, am lasat spatiu cat ii trebuie dar parca atunci cand te obisnuiesti mai apare un lucru care te face intr-un fel sa-i scrii, sa anunti ceva.

Asa s-a intamplat si acum. M-am hotarat sa nu mai sun, scriu si sa nu deranjez deloc pana nu se da un semn dar un plic a schimbat totul. As putea linistit sa ignor totul si sa las sa treaca deoarece nimeni nu stie de acest lucru dar nu e asa. A muncit, s-a chinuit si are dreptul atat ca-mi este prieten (eu inca il consider) cat oricare om sa stie despre aceste lucruri chiar daca nu mai are nici o legatura cu aceasta tara.

Am hotarat sa-i trimit informatii despre ce era dar sa nu fac alti pasi deoarece e decizia lui daca doreste sa faca ceva in privinta acestui lucru. Chiar daca mi-ar fi usor poate sa rezolv problema dar e nevoie de datele lui.

Aici se pune problema pana unde ajuti, pana unde intervii sau astepti pana ce ti se cere ajutorul in cazul acesta. Pana acum ajutam si ma ofeream, dar acum prefer sa astept chiar daca imi este foarte greu.

Este o prietenie neconditionata? Nu stiu dar asa ar trebui. Ar trebui oricat de mult te-ai indeparta macar la un moment dat sa lasi pe cei apropiati sa stie ceva despre tine. Sunt sigur ca am gresit si eu deoarece a cerut ajutorul, dandu-i diferite sugestii sa vad ca si le pune in practica si sa nu astepte sa se rezolve de la sine.

E usor sa faci prietenii se zice dar e mai greu sa o mentii pe lunga durata(undeva la 12 ani). Incet incet ma voi obisnui si sper ca atunci cand va avea nevoie sa vorbeasca cu cineva va stii unde sa vina.

Cand nu facem lucrurile din pasiune

Cand nu facem lucrurile din pasiune esenta dispare. Ajungem sa nu mai dorim acelasi lucru dar sa negam cu toata puterea deoarece lumea sa nu isi schimbe parerea despre noi. De fapt ne mintim pe noi, ne ajutam sa ne distrugem esenta si motivatia cu timpul. Ajungem sa schimbam mentalitatea oamenilor despre acel lucru, domeniu, persoana.

M-am lovit de asta eu personal dupa un timp cand am inceput pe cont propriu o intreprindere inviduala. Am avut motivatia sa am cati mai multi clienti, sa incerc sa rezolv cat mai multe probleme la calculator dar cu timp din cauza experientelor cu oamenii (de plata, atitudine etc) am inceput sa fac acelasi lucru dar sa nu mai fac din pasiune ci pentru a-mi castiga un ban.

Acest lucru cand un client (care-mi este si prieten acum) mi-a spus "Stii? tu nu mai faci din aceeasi pasiune aceste lucruri. Inainte se vedea pe tine bucuria ca vrei sa rezolvi orice problema. Acum ai devenit mult mai comod ci iti place sa alegi clientii si probleme de calculator." I-am explicat despre ce este vorba si m-a inteles doar ca a zis ca daca la un moment s-ar putea sa pierd esenta pentru ce am inceput pe cont propriu.

Acest lucru m-a pus pe ganduri si am decis sa-mi diversific ceea ce fac. Acest lucru m-a ajutat sa gandesc mai multe motivatie si sa creasca pasiunea. Nu am ramas doar in domeniul IT ci m-am indreptat spre social, educational si sportiv.  Am ajuns sa le pot face toate cu aceeasi bani sau uneori mai putin. Dar eram motivat sa ma trezesc in fiecare zi si sa dau totul.

E bine ca in momentul cand pierdem pasiunea pentru ceva sa cautam altceva sa ne lege de acel lucru. Daca nu gasim incet incet ar trebui sa recunoastem ca am pierdut pasiunea, sa continuam acelasi lucru dar sa cautam adevarata pasiune si sa excelam acolo.

Banul de multe ori ne face sa uitam de pasiune si el sa devina o pasiune. Acest lucru ma ingrozeste foarte mult mai ales ca sunt intr-o tara care se castiga usor dar in care oamenii nu traiesc pentru ceva anume, pentru viitor. E usor sa uiti esenta si sa vrei doar material si eu asta nu-mi doresc.

Trebuie sa ne facem obiective din care sa hranim pasiunea de a lucra... oricare ar fi acela.

De ce ne e dor?

         De multe ori m-am gandit la aceasta tema, chiar am povestit o data despre acest acest lucru dar nu-mi aduc aminte sa fi si scris. Daca am facut-o nu strica si a doua oara sa-mi pun aceleasi ganduri pe "hartie".
 
         M-am gandit de multe ori de ce mi-e dor de o persoana, de ce mi-e dor de diferite momente si de ce se intampla acest lucru. Am inceput sa studiez (e mult spus) aceasta situatie si am ajuns la o concluzie care o stiam deja ca in momentul respectiv iti lipseste, nu mai exista sau nu te regasesti.
     
         Dar nici cu acest raspuns nu m-am multumit asa ca am mers mai departe si am luat o persoana, un loc si un moment anume. A durat ceva pana sa-mi dau seama ca toate au acelasi lucru chiar daca sunt diferite. Adevarul este ca ne este dor de ceea ce am simtit atunci, de ceea ce ne facea sa ne simtim sau de modul cum mergeau lucrurile fara alte ganduri doar relaxare.
       
          Asa mi-am dat seama ca defapt nu imi este dor de o persoana anume chiar daca e urat spus, ci imi este dor de ce a insemnat acea persoana pentru mine. Mi-e dor de atitudinea acelei persoane, mi-e dor de comportamentul si modul lui de a fi. Uneori e adevarat mi-e dor sa vad acea persoana dar sincer mai mult decat fizic.

        Am fost acum cateva luni intr-un loc special pentru mine in orasul natal. Era un loc unde ma duceam cam o data pe luna cand eram mai mic si imi placea sa stau sa privesc peisajul. Acum cand m-am intors dupa atata timp locul era schimbat. Nu mai era intretinut si mi se parea pustiu. Dar totusi ma simteam bine deoarece imi aminteam de momentele in care eram acolo cu prietenii sau singur. In momentele acelea care nu mai conta cat este ceasul deoarece nu prea mai vream sa plec. Imi era dor de atmosfera care era creata si imi aducea aminte de copilarie/adolescenta.

        Tot la fel m-am gandit la un moment de care imi era dor. A fost greu sa ma gandesc doar la unul deoarece am avut foarte multe momente frumoase. Am luat momentul in sine si acum nu mai parea cine stie ce. Am stat impreuna cu niste prieteni si am facut tot felul de nebunii care ne-au trecut prin cap. Chiar as putea sa spun ca era copilaros si ne facea sa parem niste pusti chiar daca eram putin mai maricei. Cu toate acestea atmosfera creata in ziua respectiva ma faceam sa-mi doresc sa retraiesc acele momente. Nu-mi era dor de oamenii de acolo atat de mult cat imi era dor sa vad zambetele, sa aud rasetele, sa vad reactiile celorlalti la nebuniile noastre si sa vad cum altii se amuzau de noi. Iar noua, mie nici nu-mi pasa, chiar ma simteam implinit cu ceea ce se intampla.

       Asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi fiu mai atent la oameni, la situatii, la momente sau absolut la tot ce se intampla in jurul meu. S-ar putea mai tarziu sa-mi fie dor de ele si sa nu pot sa mai tin minte multe detalii.
Iar atunci incep sa regret de ce am pierdut timpul cu lucruri care nu au meritat atat de mult!