Un loc prin care curge viata

Asa se numea prima Tabara in care am m-am implicat. Aveam undeva la 19 ani si primul an de facultate. Eram disperat sa fiu activ si ma plictiseam enorm daca nu aveam ceva ce sa fac.

Pregatirile taberei au inceput undeva in ianuarie si ne-am deplasat la cabana unde se va desfasura tabara pentru a putea cunoaste locatia. Era totul gri si parasit parca deoarece nu era seson de tabere, ca orice zona de munte in timpul iernii.

Pregatirea taberei era foarte serioasa si mai mult ne pregatea personal pe noi decat sa vorbim despre ce va urma. Cateva jocuri de interactiune, discutii despre subiecte si ce ne asteptam de la tabara. Am iesit si pe afara sa cunoastem tabara dar sincer nu mi se parea ca se va lega cu titulu taberei "Un loc prin care curge viata".

Intr-una din zile in timp ce aveam noi seminariile obisnuite si diferite discutii am observat ca incepe sa ninga. Locul a inceput sa ia viata chiar daca eram 14 persoane dar modul cum a inceput sa ninga, era greu sa nu fi surprins. Fulgii de de zapada erau foarte mari asa incat in 30 de minute pe jos era un strat de 15-20 de cm de zapada.

Am terminat sesiunea si am iesit afara sa ne jucam in zapada. Deja zapada era mare, undeva la genunchi si continua sa ninga. Din momentul in care am inceput sa ne jucam prin zapada, sa ne dam un plase, saci sau direct pe geci totul s-a schimbat. Nu mai ziceai ca sunt 14 persoane ci cred ca undeva 40-50.

A doua zi dimineata am iesit sa facem miscare iar unul din colegi a zis de ce nu jucam un fotbal pe zapada. Atat a trebuit si am plecat fete si baieti sa jucam. Cel mai greu era sa te tii pe picioare deoarece pe terenul de fotbal zapada ajungea si pana la brau. Incercai sa dai in minge si erai absorbit de zapada. A fost o senzatie foarte frumoasa si ne-am distrat enorm deoarece puteam juca usor si fete si baieti fara ca nimeni sa se supere.

Am revenit in cabana, am avut primele sesiuni iar liderul taberei a spus ca la vara cand va fi tabara se asteapta sa fie cel putin de 10 ori mai multa viata. A spus ca se asteapta de la noi sa incurajam acest lucru si cineva va trece pe acolo trebuie sa simta titlul taberei "Un loc prin care curge viata".

A sosit si vara si am plecat cu o zi inainte. Era foarte frumos locul; verdeata in toate partile, soare, raul care te atragea sa intri in el(nu era adanc deloc dar era foarte rece fiind zona de munte), diferite locuri de joaca, umbra si loc pentru drumetii.

Cand am ajuns noi era o alta tabara care urma sa se termine. Toti de acolo parea plictisiti si abia asteptau sa plece. Am discutat cu ei si ziceau ca primele zile au fost bune apoi au inceput sa se plictiseasca din cauza caldurii, oboselii si deoarece faceau aproape aceleasi lucruri. Aceste cuvinte m-au ingandurat deoarece noi doream energie si bucurie.

In prima zi a trebuit sa facem un cantec al taberei, sa-l invatam si sa pregatim totul logistic inainte ca copiii si adolescentii sa ajunga. Apoi am incercat cateva jocuri de echipa si sa am avut timpul nostru liber in care am jucat baschet, volei, fotbal si la sfarsit cam toti am ajuns in rau acela micut care trecea prin fata cabanei. Eu inca eram cu gandul cum o sa fie tabara.
In ziua in care copiii urmau sa vina liderul de tabara ne-a spus ca se bazeaza pe noi ca totul sa iasa asa cum trebuie. Ne-a mai dat cateva sugestii la fiecare si asteptam...

Perioada de asteptare mi s-a parut atat de lunga si plictisitoare deoarece aveam emotii mari. Era prima data cand participam la un asa proiect.

A sosit momentul cand au venit participantii varstele erau de la 10 ani pana la aproape 19, unii erau mai mari decat mare parte din voluntarii de acolo.
Copiii au inceput sa alerge sa imbratiseze pe voluntarii si sa cunoasca pe cei noi. Eu in prima faza am stat mai in spate deoarece nu stiam cum sa reactionez. Am reusit sa intru in discutii cu cei care erau mai mari 15-16-17 ani.
Toti ne-am indreptat spre cabana unde urma sa fie distribuiti pe camere. Le-am dat posibilitatea sa se joace cu tot felul de jucarii, jocuri, mingi, corzi de sarit etc. Asta au facut pana au fost repartizati si apoi au avut timp liber in care au interactionat cu voluntarii romani dar si cu un grup din alta tara.

De la linistea care a fost inainte de a sosi grupul de tineri, s-a ajuns la o agitatie in care daca priveai din afara ziceai ca e plin de furnici. Erau in jur de 100 de copiii si adolescenti. Plus grupul de volutari romani si cei straini.
Seara dupa cina a urma prima interactiune cu toti in care am cantat, impartit pe echipe si am creat fiecare au steag a lor. Plus am facut plicuri in care puteam primi scrisori in caz ca cineva a apeciat ceva la noi.
A fost o adevarata nebunie in sensul bun al cuvantului, in care incepea sa sune cu ceea ce spunea titlu. Dar asta a fost inceputul.
Zilele care au urmat au fost superbe. Jocuri, activitati, discutii serioase, devotionale, lacrimi de bucurie, provocari de echipa dar si personale. Toate acestea ca fiecare copil, adolescent  sau participant sa aiba 5 zile care sa ne le uite curand.
Imi aduc aminte ca in ziua a doua una din echipe avea un baiat cu dizabilitati motorii. El s-a simtit inferior si a renuntat sa mai participe la activitati deoarece spunea ca tine echipa in spate. Se multumea sa interactioneze cu cine era in preajma lui. Am intrat in vorba cu el si l-am chemat la echipa noastra. A fost incantat si spre surprinderea mea membrii echipei l-au acceptat fara multe comentarii. Liderul taberei a vazut acest lucru si a zis ca ar trebui sa fie in echipa unde a fost repartizat dar mi-a zis "Daca crezi ca faci fata cu toti eu ti-l las. Dar daca ai oricare problema spune-mi si te ajutam"
A fost o provocare in plus deoarece eram acum 17 in grup dar totul a mers bine. A fost primul moment in care am observat ce inseamna sa muncesti cu cineva 1:1 in unele momente si cat de important e impactul in viata unora.
In a treia zi intr-una din cabanele alaturate a venit o familie. Manca cu noi in acelasi timp si avea 3 copiii. Au vazut "nebunia" care se intampla acolo si au zis ca vin aici de 5-6 ani dar e prima data cand e asa de multa galagie si parca sunt o scoala intreaga de copiii si nu doar 100 si ceva. A zis ca parca totul a prins viata. Apoi a intrebat cat costa ca cei 3 copiii a lor sa participe la activitati cu ceilalti. Liderul taberei i-au lasat sa participe pe gratis si i-au implicat in trei echipe diferite.
A venit si ultima seara in care mi s-a spus ca deobicei e foarte emotionanta. Liderul taberei a venit si a vorbit in fata tuturora. Le-a multumit copiilor, voluntarilor, educatorilor, bucatorilor si tuturora care erau acolo.
Le-a amintit copiilor care era titlul tabere "Un loc prin care curge viata!" A spus ca ei au facut acest lucru. Fiecare moment din zi ceva bun se intampla, fiecare strigat de bucurie sau poate de frustare aducea un plus deoarece inseamna ca cineva a fost provocat.
Imi aduc aminte ca acel baiat in scaun cu rotile statea in fata si mi-a spus ca "nu a interactionat niciodata atat de mult intr-o tabara, nu a incercat niciodata sa se dea pe tiroleana, nu a avut niciodata o responsabilitate si nu s-a simtit atat e usor acceptat de ceilalti".

Urmatoarea zi a fost chiar foarte emotionanta. De dimineata se simtea dezamagiri, unii copiii incepeau sa planga, altii scriau scrisori in care spuneau cum s-au simtit iar ultimele activiatati au fost de trecere catre plecarea lor acasa.

Cel mai emotionat moment pentru mine a fost cand am avut un ultim timp de familie. Asa se numea momentul in care stateam in echipe si aveam subiecte de discutat sau vedeam cum se simte fiecare. Am avut un ghid care ne ajutam sa tinem aceste momente dar mi se parea ca nu va merge. L-am urmat pana la punct dar pregatisem si altceva in caz ca nu mergea. Le scrisesm si cate un biletel personalizat in carre ii incurajam sa descopere lumea si sa invete deoarece sunt niste copiii frumosi. Apoi am pus in fata lor vreo 30 de lucruri( de la jucarii, bomboane, fructe orice am gasit si doua bratari care le facusem eu de mana). Le-am spus sa aleaga fiecare ce le place si apoi sa le ofere cui cred ca i se potriveste cel mai mult. Plus va trebui sa spuna 5 lucruri care i-au impresionat la ceilalti.
A durat cu vreo 50 de minute mai mult decat era planificat dar a fost frumos si fiecare s-au multumit cu tot ce au primit. Altii chiar si-au dat lucruri din cadourile lor la altii daca nu aveau.

Momentul in care autocarele au venit, a fost momentul in care lacrimile au curs. Cred ca 3 sau 4 am rusit sa nu plangem. Eu unul nu am plans deoarece eram prea obosit fizic. Nu dormisem in saptamana aceea deloc. Emotia a fost prea mare.
Unul din administratorii taberei zicea ca de fiecare data ii place sa vada acest moment deoarece il motiveaza sa continue aceasta tabara. Pentru asta a creat tabara.

Tabara s-a terminat. Stiu ca imediat am vrut sa am un timp al meu singur. Am plecat si m-am intins pe un bustean in timp ce colegii mei s-au jucat sau udat in acel rau din nou. Liderul taberei a venit dupa un timp la mine si mi-a multumit pentru saptamana aceea apoi a zis "Asta inseamna un loc prin care curge viata! Tot ce ai facut, de la impins caruciorul, jocul de final cu cadourile, provocarea celor micuti sa sa suie pe ziduri de aventura, discuti 1:1, ca ai tradus din romana in engleza sau invers.... totul a ajutat sa fie Un loc prin care curge viata!"
Au urma apoi multe alte tabere si proiecte de genul acesta, cu multe rezultate dar aceasta tabara a fost prima.

Ce alegi in viata?

In viata in fiecare moment alegem ceva. De cand ne trezim si pana ne punem sa dormim avem zeci sau sute de alegeri zilnic. De la alege sa mai stam inca 5 minute dimineata pana la ce ora setam ceasul sa ne trezim dimineata.

Aceste alegeri ne influenteaza viata dar in acelasi timp influentam pe altcineva. Trebuie sa avem grija ca alegeri facute sa nu influenteze foarte mult negativ pe altii. Alergerile se pot face in cateva minute sau se pot face pe termen lung. E bine sa gandesti ceea ce faci dar nici prea mult.

Alegerile de cele mai multe ori sunt urmate de schimbari si de provocari. Eu prefer sa fac alegerile zilnic in asa fel incat sa ma imbunatatesc, sa devin mai bun pentru mine si pentru altii. Aduce un sentiment placut in care eu am forta si control asupra vietii mele.

Nu-mi place sa las pe foarte multi sa-mi conduca viata cel putin decat am devenit adult, de cand am un loc de munca si responsabilitati. Imi place sa ma informez sa am cuvant de spus si sa nu las pe altii sa ma conduca prin TV, ziare, facebook.

Alege sa fii stapan pe viata ta, asa cum este ea, in felul acesta altii nu vor mai profita de tine. Nu inseamna ca nu o sa depinzi de cineva, sa nu vei avea momente grele. Vei avea dar sunt sigur ca vei gasi ajutor sa treci peste. Foloseste orice resursa pe care o ai sa inveti, sa te informezi si chiar sa te distrezi. Hranesti mintea cu lucruri sanatoase ca si fii fericit la sfarsitul zilei. Nu lasa mizeriile sa iti conduca viata.

Oamenii au devenit egoisti, oricand au posibilitatea te doboara deoarece se simt complexati, dar tu alege sa nu lasi mizeria sa se lipeasca de tine. Cunoaste-te in tot ce insemni si fii mai presus.

Alege o viata activa si poate uneori dureroasa, decat o viata sedentara in care lumea sa faca ce vrea din tine. Viata activa te va scoate in evidenta, iti va forma un cerc de prieteni. Te vei descoperi si vei gasi cu adevarat pasiuni care nu le stiai si iti vei da seama ca esti o alta persoana. Stima de sine va creste si o sa iti doresti sa faci curatenie in viata ta. Te vei muta la un alt nivel si vei castiga increderea celorlalti in tine.

Vei fi un exemplu. Alege sa fii un exemplu!

Numai alegeri bune va doresc!

Copiii! Sunt minunile si oglinda noastra!

Astazi mi s-a facut dor de activitatile care le aveam cu diferiti copiii cu care am lucrat. Mi-e dor sa lucrez cu copii sa fiu acolo pentru ei si sa influentez viata lor spre ceva pozitiv in care visele sa fie in primul plan dar si descoperirea acestei lumi cu bune si rele.

Copiii sunt oamenii care ne pot schimba vieti, care ne pot ridica sau dobora. Sunt cei care se oglindesc in vietile noastre deoarece ei repeta totul dupa noi. Ei depinde de noi pana tarziu in viata chiar daca uneori pleaca pe picioarele lor deoarece simt ca pot lua viata in maine.
Copiii sunt loiali, simt parintii si au incredere in parintii lor. Sunt niste persoane care invata sa manipuleze si santajeze emotional deoarece ne studiaza fiecare miscare. De la imbratisarea si sarutul cu partenerul/partnera si pana la gestul de frustrare pe care-l avem atunci cand nu ies lucrurile cand ne dorim.
Copiii sunt parte din emotionalul nostru vrand nevrand si cat am vrea sa nu ne mosteneasca tot o vor face in mai mica sau mai mare masura.
Cu cat cresc copiii invata de la noi lucrurile importante din viata. E posibil de la unul din ei sa invete sa fie corect dar daca partnerul doreste bani in viitor sunt sanse sa vrea si el. Apoi sa faca totul sa aiba bani iar daca celalalt parinte sa-l ignore. De ce? Pentru ca orice copil cauta exemple, cauta oameni cum ar vrea sa fie in viitor si ce nu gasesc aceea aleg.

Nu incerca sa dai vina pe cineva anume ca al tau copil minte cand tu in casa sau pe langa el faci acelasi lucru. Nu te supara ca el invata sa santajeze daca asta vede in casa. Nu te supara daca vezi ca nu respecta, asta invata de la voi.

Invatati copilul de mic respectul si el va fi iubit. Nu incerca sa-l faci smecheras ca nu va ajunge un om de respect neconditionat ci din cauza banilor or frica.
Invatati copilul sa citeasca, sa caute adevarul, sa se informeze si asa va avea o sansa in viata lui. Daca nu va ramane la nivel de manele, smecheras, lenes si fara a avea vise mai mult decat banii de astazi. Va fi cel care femeia nu inseamna nimic ci doar sa faca totul pentru el.

Copiii sunt oglinda noastra. Ce facem acum in 10 ani vedem rezultatele - uneori mai repede.Ei ne vad fiecare miscare si pe ce punem pret asta vor pune si ei.

Incurajazati copilul sa creeze, sa doreasca mai mult decat da scoala, comunitatea, sau societatea. E normal sa isi puna intrebari si e bine sa le raspunzi atunci cand pun intrebarea ca altfel vor afla raspunsul din alt loc si uneori va fi gresit!

doar ganduri cu bucuri!

Barbatul modern sau clasic!

Am crezut ca femeia e dificila dar am ajuns la concluzia ca in multe moduri un barbat e mai greu de tinut in frau decat o femeie.
Barbatul inca cauta femeia care sa faca tot ce nu-i place lui sa faca. Inca are mentalitatea ca indiferent  de cum s-au schimbat vremurile totusi el e cel care trebuie sa conduca chiar daca femeia a demonstrat nu de multe ori ca poate sa ajunga sa faca orice si ea.

Barbatul clasic era cel care la o varsta mai frageda sau putin mai coapta isi cauta femeia/sotia (uneori cu mai multe incercari) se aseza la casa lui si isi intemia familia. Muncea sa o intretina, deobicei doar el, si se bucura de sotia/partenera lui. O respecta daca avea educatie daca nu o tinea sub picior.
Barbatului ii place puterea, controlul iar femeii ii place sa-l completeze si sa aiba grija de el in toate felurile.

Barbatul modern nu s-a schimbat mult doar ca momentan nu prea mai munceste. I-ar placea femeia sa munceasca dar sa aiba grija si de copiii, sa faca de mancare si sa-l satisfcata sexual DAR sa taca si sa nu puna intrebari. Ii place mai mult controlul, puterea asupra celor din jurul lui si in special asupra femei.

A devenit mai arogant deoarece vede la TV ca femeia nu trebuie respectata, ca i se da prea multa atentie si de cele mai multe ori trebuie sa castige mai mult decat o femeie. Parerea mea o prostie.
Barbatul modern nu prea mai iubeste si doar se foloseste, asta pana se indragoste-te si acolo e alta vorba. Barbatul modern ii complexat si dar si lenes sa schimbe lucruri la el.
Foarte multi merg la sala sa aiba masa musculara deoarece asa atrag fetele sau sunt in centrul atentiei. Altii prefera sa continue sa fie smecherasi si mici afaceri cu burta pana la gura... si atrag atentia prin prostie.

E adevarat ca nu sunt toti la fel, dar incep sa devina o majoritate.

Barbatul modern e superficial cam in tot ce face. Daca ar putea ar fi oriunde, dar sa nu faca nimic pentru acest lucru. Vorbeam cu diferite femei si unul din lucrurile care se plangeau e ca nu stiu sa observe. Un alt lucru grav ca nu asculta deoarece le place sa fie ascultati. Nu place sa fie controlati ci sa fie liberi sa faca ce doresc.

Barbatul modern nu merge si face sex cu mai multe femei ca e o nevoie anume ci pentru ca nu stie ce cauta. In felul acesta se simte ca a facut ceva. Cu cat a scazut educatia cu atat barbatul e in cadere.

De asta asta am vorbit despre barbati, dar voi reveni cu un articol despre femei.

Cele mai bune ganduri!