Locul care creea prietenii

In ultimile luni am reusit sa ma intalnesc cu prieteni, care sunt oameni de valoare acolo unde traiesc, muncesc si creaza vise.
Toti acestia mai devreme sau mai tarziu au avut legatura cu acest loc care mi-a creat mie, dar cred ca si altor prietenii.
A fost un loc unde se lucra foarte mult, dar pasiunea pentru oameni si un cadru placut ajutau sa uitam de remuneratiile mici. Conta foarte mult si acest aspect,  dar locul si oamenii ne motivau sa venim de placere.
Un om cu viziune a inceput acest proiect in care nu conta de unde vii, etnia, religia sau modul cum gandesti,  atata timp cat potentialul era in tine.
Aceasta persoana a inceput munca din interior si apoi a iesit in exterior. A inceput de la echipa si apoi a iesit in comunitate.
Am cunoscut acest loc acum vreo 18 ani pe cand eram doar un copil curios si plictisit. Unul care avea mai multa energie  si motivatie decat oferea scoala, sportul si chiar casa. Am ales sa ma avant si sa invat, sa cunosc si sa creez prietenii.
Cu cat eram mai implicat cu atat simteam ca e un loc in care ma pot dezvolta. Asa si s-a intamplat.
Am petrecut aproape jumatate din activitatea mea profesionala,  dar si personala. Am vazut oameni obisnuiti care au venit si in scurt timp au aratat cat de profesionisti sunt. Toate acestea s-au intamplat deoarece incepeam sa ne cunoastem, iar banii nu erau primul obiectiv.
Daca la inceput se spunea fiti prieteni, ajutati-va, petreceti timp impreuna, in timp acest lucru a devenit ceva obisnuit. Angajatii se ofereau sa se ajute, chiar se statea peste program pentru a ajuta un coleg. Prieteniile s-au intarit si au iesit afara din acel loc. Ne vizitam familiile, ne ajutam in proiectele externe locurilor de munca, mergeam in tabere si chiar ieseam la suc.
Iesirile erau relaxante fara a simti nevoia sa ne ascundem sa zicem ceva si radeam mult. Povesteam experientele de la munca, povesteam intamplari din viata noastra si chiar vise.
La un moment acest loc s-a schimbat. Viziunea a ramas aceeasi, dar cred ca frica responsabilitatilor a facut sa distruga increderea in om. De aici e doar un pas pana la neincredere. A rezultat controlul si schimbari de viziune si incercarea de a distruge prieteniile deoarece erau periculoase.
Echipa devenise una profesionista care cerea un lider, dar avea un sef. Unul caruia ii era frica sa aiba incredere. Caruia ii era frica sa fie prieten cu ceilalti si o facea doar intr-un mod superficial. Era la mijloc intre o echipa profesionista, care trebuia doar incurajata, si alti oameni care puneau conditiile pentru a continua proiectul. Si-a ales oamenii cu conditii fara a se comunica clar dorintele si echipa a inceput sa simta.
Cu toate acestea zambetul, ajutorul si bucuria au continuat, iar prietenia a continuat chiar daca conflictele erau tot mai multe. S-a dorit distrugerea prieteniei deoarece era mai usor de a impune lucruri noi si superficiale.
Nu a trecut mult si primul component al echipei a plecat si s-a simtit lipsa. Dar prietenia a continuat atunci cand ne intalneam.
Echipa a inceput sa iasa mai mult inafara decat sa ramana in acel loc. Se simteau mai liberi si mai bine afara cu totii.
S-au rupt pe grupuri mai mici in functie de dorinte si obiective. Dar prietenia a ramas aceeasi, iar cand s-a cerut ajutorul s-a spus un DA usor.
Controlul a devenit mai mare iar cei care se impotriveau erau invitati sa plece cu zicala "alti 10 asteapta la usa!!". Aceste cuvinte au demotivat echipa, s-a pierdut increderea in conducere si apoi s-au simtit jigniti dupa munca, sentimentele, banii si timpul investit in acesti ani (in functie de fiecare).
Au continuat sa plece si de fiecare data cei care veneau era din ce in ce mau greu sa se acomodeze. Lipsea viziunea, dorinta si prietenia. Au ajuns oamenii noi, care s-au bucurat de prietenia echipei, dar odata plecati, cei vechi au plecat si ei.
Echipa marita a continuat sa se intalneasca mai rar deoarece fiecare s-a implicat in proiecte noi. Unii si-au implinit visele, altii au fost coptati de alte proiecte mai mari, iar altii au plecat spre alte tari. Tot ce a ramas a fost prietenia dintre ei cand se intalnesc.
Acum cateva luni au reusit sa se intalneasca aproape jumatate din echipa, din pacate nu in acel loc, ci intr-un loc neutru. Cred ca toti si-ar dori o intalnire cu toti acolo unde au simtit multe satisfactii, dezamagiri, dar unde si-au intalnit camarazi pe viata.
Dar nu se vrea acest lucru si cred ca, cu fiecare om plecat, acest lucru se va pierde.

Acum locul are un altfel de prietenie, un altfel de trairi,  dar nu pot spune mai bun sau nu. Nimeni nu poate spune daca ce a fost mai de mult e mai bun sau ce este acum e mai bun.
Ce este sigur, e ca cei ramasi resimt lipsa vechiilor angajati,  iar noii angajati creaza ce se poate. Toti sunt in acelasi loc "unul care creaza prietenia" (mai mult sau mai putin).

Acest loc se numeste Fundatia Veritas si acolo am intalnit oamenii acestia. Nu as vrea sa le insirui numele deoarece daca citesc aceste cuvinte vor sti cine sunt.
De asemenea ei nu mai pot reprezenta direct acest loc ca sunt in alte proiecte.
Am tot respectul pentru cei ramasi deoarece uneori asa reusesc inca sa simt atmosfera de acolo.
As vrea doar sa le multumesc tuturor care au facut, fac si vor face parte din aceasta prietenie.

O zi minunata!!!

Multumesc

Astazi e o zi buna sa zic multumesc! Se pare ca o fac totusi prea rar deoarece oamenii din jurul meu de multe ori sunt tristi. Stiu ca un multumesc sau ceva spus la momentul oportun poate intarii oasele si ridica sufletul cuiva.

Sunt sute de persoane carora ar trebui sa le multumesc. Ei sunt cei care m-au format, care m-au crescut pas cu pas si m-au ghidat in a fii ceea ce sunt acum. Nu toate lucrurile sunt bune la mine doarece sunt om si toti avem greselile noastre dar totusi sunt multumit de ceea ce sunt acum.

Multumesc celor care m-au lasat sa gresesc in timp ce ma incurajau in ceea ce imi placea sa fac. Asa am invatat ca sunt consecinte pentru tot. De fiecare data imi doream sa mai au o parte din ceea ce eram implicat.

Multumesc celor care au intrat in nebunia mea de a face tot felul de lucruri care nu au adus un rezultat material, poate chiar am investit mai mult decat am castigat.

Multumesc celor cu care am "castigat" nopti de rasate si pline de amintiri, in care atunci cand se terminau nu mai vedeam de fapt efortul depus.

Multumesc celor care m-au criticat ca asa am reusit sa vad greselile si am vazut cum sunt privit din exterior. Toti spun ca nu conteaza parerea celorlalti dar eu personal o spun deoarece conteaza sa stii cum te vad ceilalti sa stii cum sa te modelezi. Nu sa te faci marioneta celor care te inconjoara dar intotdeauna exista si un adevar in ceea ce nu este bine vazut din exterior.

Multumesc tuturora care m-au luat cu ocazie cand am colindat aceasta tara. Au fost experiente care nu le intalnesti nicaieri indiferent de situatie. Am intalnit multi oameni valorosi care nu puteau sa vada mai mult decat soferi chiar daca ar fi putut mai mult. Am vazut oameni cu potential enorm dar atat de mult le placeau aceasta meserie incat nu mai conta ca nu castigau enorm. Tot cu ocazie am intalnit oameni care nu ar fi meritat respectul meu si nu i-as fi acceptat ca si amici deoarece totul era pe lucruri care nu meritauu sub nici o forma. Totusi le multumesc la toti deoarece am invatat din povestea vietii lor.

Multumesc tuturora pentru care am lucrat sau cu care am colaborat deoarece fiecare mi-au dat la timpul lor o lectie sau m-au inspirat in ceea ce am facut sau fac acum. Aici ar fi multi de tot si nu mi-ar ajunge o zi intreaba sa-i insirui.

Multumesc tuturor cu care discut virtual deoarece am reusit sa invat extremele si sa ma ghidez in ceea ce imi doresc din mediu virtual. Internetul e un lucru bun si frumos dar te poate duce intr-un loc sa nu mai stii nimic de viata reala.

Ar mai fi in lista mea dar ma opresc aici si ma gandesc ca o sa incep sa scriu cate o postare despre cativa prieteni care m-au ajutat mult sa fiu ceea ce sunt acum.

O zi frumoasa si nu uita "Astazi e o zi buna sa spui Multumesc!"