Eu, un nimic

Nu stiu de unde sa incep dar nu stiu nici macar ce trebuie sa scriu. Sunt multe ganduri, o avalansa de idei care creeaza un haoes in mintea mea. Prea multe lucruri care s-au adunat si nu s-a rezolvat deoarece nu am avut timp de ele. Poate ca nu am vrut sa le rezolv deoarece imi este mai usor de fug si sa ma ascund de ceea ce nu m-a facut sau ma face nefericit.

Este momentul in care stii ca ar trebui sa faci ceva dar nimic nu se leaga. Stiu ca daca voi lua pas cu pas trebuie sa schimb lucruri dar nu le fac deoarece imi plac scuzele gen voi rani pe altii sau ca totul e mai bine sa sufar eu.

Imi place mai mult lumea mea in care defapt ma distrug zilnic deoarece nu stiu ce vreau. Nu stiu ce imi place si ce ma multumeste. Nu vorbesc de fericire ca nu va exista acest lucru. Fac prea multe greseli si le repet intr-o viteza greu de oprit. Ma ranesc pe mine si parca imi place placere dar clar nu ma multumeste.

Imi place provocarile dar  nu stiu care sunt provocarile mele si care sunt ale altora. Uneori ar trebui sa-mi traiesc viata mea dar mintea mea e un haos. Traiesc orice viata care imi place cum suna si nu pot spune NU. E unul din lucrurile cele mai grele pentru mine deoarece nu sunt eu multumit, nu ma simt ca fac ceva care conteaza. Castig uneori mai bine, uneori mai putin bine, dar ce conteaza cand mintea mea e plina de gunoi care ar trebui aruncat dar ma incapatanez sa-l pastrez, sa-l savurez si uneori sa-l dau si la altii. Atat cat sa fac loc la altul.

Poate am nevoie de ajutor si mai mult ca sigur e nevoie dar cum? Cand? si Unde? toate aceste sunt controlate de mintea si actiunile mele. Ma mint ca fac bine dar cred ca ma distrug pe mine si tot ce am in jurul meu.

Aceasta e rezolutia zilei mele.