Locul care creea prietenii

In ultimile luni am reusit sa ma intalnesc cu prieteni, care sunt oameni de valoare acolo unde traiesc, muncesc si creaza vise.
Toti acestia mai devreme sau mai tarziu au avut legatura cu acest loc care mi-a creat mie, dar cred ca si altor prietenii.
A fost un loc unde se lucra foarte mult, dar pasiunea pentru oameni si un cadru placut ajutau sa uitam de remuneratiile mici. Conta foarte mult si acest aspect,  dar locul si oamenii ne motivau sa venim de placere.
Un om cu viziune a inceput acest proiect in care nu conta de unde vii, etnia, religia sau modul cum gandesti,  atata timp cat potentialul era in tine.
Aceasta persoana a inceput munca din interior si apoi a iesit in exterior. A inceput de la echipa si apoi a iesit in comunitate.
Am cunoscut acest loc acum vreo 18 ani pe cand eram doar un copil curios si plictisit. Unul care avea mai multa energie  si motivatie decat oferea scoala, sportul si chiar casa. Am ales sa ma avant si sa invat, sa cunosc si sa creez prietenii.
Cu cat eram mai implicat cu atat simteam ca e un loc in care ma pot dezvolta. Asa si s-a intamplat.
Am petrecut aproape jumatate din activitatea mea profesionala,  dar si personala. Am vazut oameni obisnuiti care au venit si in scurt timp au aratat cat de profesionisti sunt. Toate acestea s-au intamplat deoarece incepeam sa ne cunoastem, iar banii nu erau primul obiectiv.
Daca la inceput se spunea fiti prieteni, ajutati-va, petreceti timp impreuna, in timp acest lucru a devenit ceva obisnuit. Angajatii se ofereau sa se ajute, chiar se statea peste program pentru a ajuta un coleg. Prieteniile s-au intarit si au iesit afara din acel loc. Ne vizitam familiile, ne ajutam in proiectele externe locurilor de munca, mergeam in tabere si chiar ieseam la suc.
Iesirile erau relaxante fara a simti nevoia sa ne ascundem sa zicem ceva si radeam mult. Povesteam experientele de la munca, povesteam intamplari din viata noastra si chiar vise.
La un moment acest loc s-a schimbat. Viziunea a ramas aceeasi, dar cred ca frica responsabilitatilor a facut sa distruga increderea in om. De aici e doar un pas pana la neincredere. A rezultat controlul si schimbari de viziune si incercarea de a distruge prieteniile deoarece erau periculoase.
Echipa devenise una profesionista care cerea un lider, dar avea un sef. Unul caruia ii era frica sa aiba incredere. Caruia ii era frica sa fie prieten cu ceilalti si o facea doar intr-un mod superficial. Era la mijloc intre o echipa profesionista, care trebuia doar incurajata, si alti oameni care puneau conditiile pentru a continua proiectul. Si-a ales oamenii cu conditii fara a se comunica clar dorintele si echipa a inceput sa simta.
Cu toate acestea zambetul, ajutorul si bucuria au continuat, iar prietenia a continuat chiar daca conflictele erau tot mai multe. S-a dorit distrugerea prieteniei deoarece era mai usor de a impune lucruri noi si superficiale.
Nu a trecut mult si primul component al echipei a plecat si s-a simtit lipsa. Dar prietenia a continuat atunci cand ne intalneam.
Echipa a inceput sa iasa mai mult inafara decat sa ramana in acel loc. Se simteau mai liberi si mai bine afara cu totii.
S-au rupt pe grupuri mai mici in functie de dorinte si obiective. Dar prietenia a ramas aceeasi, iar cand s-a cerut ajutorul s-a spus un DA usor.
Controlul a devenit mai mare iar cei care se impotriveau erau invitati sa plece cu zicala "alti 10 asteapta la usa!!". Aceste cuvinte au demotivat echipa, s-a pierdut increderea in conducere si apoi s-au simtit jigniti dupa munca, sentimentele, banii si timpul investit in acesti ani (in functie de fiecare).
Au continuat sa plece si de fiecare data cei care veneau era din ce in ce mau greu sa se acomodeze. Lipsea viziunea, dorinta si prietenia. Au ajuns oamenii noi, care s-au bucurat de prietenia echipei, dar odata plecati, cei vechi au plecat si ei.
Echipa marita a continuat sa se intalneasca mai rar deoarece fiecare s-a implicat in proiecte noi. Unii si-au implinit visele, altii au fost coptati de alte proiecte mai mari, iar altii au plecat spre alte tari. Tot ce a ramas a fost prietenia dintre ei cand se intalnesc.
Acum cateva luni au reusit sa se intalneasca aproape jumatate din echipa, din pacate nu in acel loc, ci intr-un loc neutru. Cred ca toti si-ar dori o intalnire cu toti acolo unde au simtit multe satisfactii, dezamagiri, dar unde si-au intalnit camarazi pe viata.
Dar nu se vrea acest lucru si cred ca, cu fiecare om plecat, acest lucru se va pierde.

Acum locul are un altfel de prietenie, un altfel de trairi,  dar nu pot spune mai bun sau nu. Nimeni nu poate spune daca ce a fost mai de mult e mai bun sau ce este acum e mai bun.
Ce este sigur, e ca cei ramasi resimt lipsa vechiilor angajati,  iar noii angajati creaza ce se poate. Toti sunt in acelasi loc "unul care creaza prietenia" (mai mult sau mai putin).

Acest loc se numeste Fundatia Veritas si acolo am intalnit oamenii acestia. Nu as vrea sa le insirui numele deoarece daca citesc aceste cuvinte vor sti cine sunt.
De asemenea ei nu mai pot reprezenta direct acest loc ca sunt in alte proiecte.
Am tot respectul pentru cei ramasi deoarece uneori asa reusesc inca sa simt atmosfera de acolo.
As vrea doar sa le multumesc tuturor care au facut, fac si vor face parte din aceasta prietenie.

O zi minunata!!!

Unde, cand si cum poti ajuta?

Aceasta intamplare mi-a aratat ca una din pasiunile mele poate avea si lucruri benefice.

Am plecat din Sighisoara catre Targu Mures. Sincer nu mai tin minte exact pentru ce am plecat dar stiu ca am petrecut o zi acolo.
Dupa ce m-am intalnit cu cine a trebuit, dupa ce am rezolvat ce am avut de rezolvat m-am decis sa merg spre casa dar cu ocazie. A merge cu ocazie era/este o pasiune de a mea care mi-a dat de multe ori satisfactii si de putine ori dezamagiri.
Eram ora 8 cand am iesit la locul unde  stateam deobicei si asteptam la ocazie. Cu mine era S unul din oamenii pe care-i respect cel mai mult. Ne-am hotarat ca ne intoarcem impreuna deoarece amandoi mergeam in aceeasi directie.

Era iulie asa ca ora 8 era inca o ora acceptabila. Stiu ca am stat aproximativ o ora sa asteptam o masina. La un moment dat a oprit un sprinter. Nu stiu mai multe dar nici nu ma pricep deloc la masni. Am urcat in masina si din primele cuvinte am observat ca soferul avea o atitudine superioara si cum se zice era "smecheras". Din primele zece cuvinte, 4 sau 5 au fost injuraturi sau jigniri.
M-am uitat la S si i-am aratat ca va trebui sa-i dam mai multi bani ca deobicei si ca platesc eu. Apoi pentru cateva momente nu prea am zis nimic deoarece el ne provoca pe noi cu tot felul de cuvinte murdare in special despre ardeleni.
Nu a trecut mult timp si a inceput cu niste injuraturi urate de tot despre ardeleni si jigniri care nu prea pot sa le mentionez aici. Am tacut un moment deoarece imi era frica ca o sa zica sa coboram si eram prea obosit sa stau din nou la ocazie langa padure.
S a luat cuvantul si i-a spus" Imi pare rau sa iti spun dar noi suntem ardeleni si daca iti place sa nu... nu putem schimba asta. Daca nu iti convine putem cobora". Am vazut in momentul acela cum fata soferului la prima vedere s-a incruntat si nu i-a placut ca a primit un asemenea raspuns. A zis ca nu e problema dar oricum toti ardelenii sunt leseni si ca in Ardeal sunt cei mai prosti soferi din tara.
Stiu ca atunci am intervenit si eu ca nu am mai putut tacea. Nu am vrut sa-l las pe S sa continue singur si i-am spus ca oriunde in tara se gasesc soferi buni si mai putin buni. La fel oameni harnici si mai putin harnici.
Deoarece  el continua, am zis sa gasim fiecare contra exemple.  A fost de acord si a inceput cu un exemplu de la firma de unde a incarcat, deoarece a asteptat aproape doua ore. Am acceptat ce zicea dar dupa discutii s-a ajuns la concluzia ca el ajunsese cu o ora si jumatate mai repede si a trebuit sa mai astepte pana i-a venit randul. S a continua cu un exemplu despre soferii de taxi din Bucuresti si de ce cauta tot timpul sa insele oamenii. El i-a aparat ca e munca lor si trebuie sa castige si ei.
A continuat ca femeile sunt usoare in Ardeal si ca nu e bine sa ai o relatie cu el... sa nu mai vorbeasca de casnicie. Aici S l-a intrebat daca are in familie una sau pur si simplu e vorba despre cum vede el femeile din Ardeal. Nu a raspuns iar impreuna am zis ca peste tot sunt femei care se gandesc la material mai mult dar si unele care uneori pleaca de langa partener daca se simt singure.
Am adus cateva argumente despre femei si de ce nu ar sta cu diferite persoane. La fel S a mentionat ca foarte multi soferi isi insala sotiile cu prostituate sau diferite femei care le iau la ocazie. Iar a zis ce sa faca daca patru - cinci zile sunt plecati. La partea asta noi calmi am zis ca e normal ca se vor desparti daca simt acest lucru.Nu i-a placut calmul nostru si a continuat cu injuraturile. Deoarece au urma tot felul de argumente inre ardeleni vs regat la care noi aveam pregatite argumente iar el nu.. a inceput sa cedeze si sa zica ca defapt si el din Ardeal dar sta in Bucuresti cu sotia. Nu ar avea o problema neaparat cu ardelenii ci cu femeile deoarece sotia il insala sau vrea sa se desparta fara motiv de el. Ori ca e prea materialista si ca oricand vine in partea asta a tarii nu se simte bine deoarece oamenii sunt inceti si nu poti rezolva lucrurile rapid.
Repede pentru el insemna sa sari peste rand, sa vinzi lucruri pe sub maine si altele.
A inceput sa ne povesteasca despre probleme lui cu sotia iar in momentul acela S a fost destul de transant si a zis daca vrea o parere sincera sau doar sa vorbim. El a zis da chiar daca s-a vazut ca nu i-a convenit atat de mult. Asa am povestit inca vreo 15 minute si ne apropiam de oras. Am vazut ca ,in timp ce el se simtea mai confortabil cu noi si a renuntat total la "carne" si la injuraturi, incetinise si mergea la viteza normala sau chiar mai incet cand prindea coloana sau ceva. Cand am pornit depasea tot ce putea.
Ne-a intrebat intr-un tarziu cu ce ne ocupam, de ce am fost in Targu Mures si de ce calatorim la ora asta. Am inceput sa-mi spunem in mare despre voluntariat si munca iar ochii lui sa devina tot mai mari. A inceput sa fie tot mai interesat de ce facem gratis lucruri, de ce ajutam, de ce nu vrem neaparat sa facem bani din orice. I-am spus parerea noastra destul de scurt deoarece ne apropiam de locul unde doream sa coboram. Am vrut sa-i dam 10 lei si sa ne vedem de drumul nostru dar nu am prins momentul. El continua cu intrebari sau ne cerea sfaturi despre diferite lucruri personale sau cu munca, sau in relatia cu sotia. Am acceptat sa mai stam putin si apoi vream sa ajugem si noi acasa ca urmatoarea zi trebuia sa mucim,. Intr-un final soferul ne spune ca nu poate sa isi dea seama cum putem sta atat de calmi cand cineva ne injura si ne jigneste iar mai presus cum putem face voluntariat si sa nu cerem bani. A mentionat ca ceva nu este in regula cu noi.
Trecuse 35 de minute de cand ne-am oprit pe marginea drumului si ne-am hotarat sa-i dam banii si sa plecam. Soferul nu ne-a luat banii si a spus ca ar da el bani doar sa mai gaseasca inca pe cineva asa pana ajunge acasa.
Am coborat si ne-am dat seama ca intr-o ora acel om s-a schimbat macar putin. Nu stim cum a ajuns acasa dar stim ca din Sighisoara a plecat linistit si s-a putut descarca de probleme lui.
Am fost mult mai multumiti ca am putut ajuta pe cineva si nu ca am ramas cu banii chiar daca si acel lucru a fost benefic.

Atunci cand incepe!

Totul a inceput cu o propunere care am acceptat-o fara sa ma gandesc mult. Nebunia adolescentei si ideea de a face ceva nou m-a facut accept si pe langa asta sa-mi propun sa fie o experienta pozitiva. Cel putin pentru mine deoarece ma gandeam ca daca avem timp bun toti se vor distra sau se vor simti bine. Cel putin atunci asa credeam.
Am facut planul cum calatorim si am ales cel mai ieftin din punctul meu de vedere adica maxi taxi care facea cursele obisnuite.
Noaptea inainte sa plec nu prea am putut sa dorm deoarece am inceput sa ma gandesc la tot felul de lucruri. Mi-am dat seama ca nu cunosc atat de bine cele 5 fete pentru care eram coordonator. Pe doua dintre ele da si stiam asta-mi dadea dureri de cap. Comunicam bine la nivel superficial dar cand era vorba de a face lucruri acolo aveam moduri diferite de a privi lucrurile.
Am reusit sa dorm vreo doua ore intr-un sfarsit dar m-am trezit mult prea devreme. Era ora 5 si iesisem pe teresa ca imi placea racoare. Atat de bine mi-a facut aerul rece si roua din iarba incat am petrecut acolo aproape doua ore fara sa fac nimic.
Se trezisera parintii si atunci mi-am dat seama ca e timpul sa-mi fac bagajul. In 20 de minute era gata dar stiam ca o sa uit ceva dar sincer nu-mi pasa deoarece tot ce vream era sa plec.
Am plecat pe jos pana in autogara unde urma sa ma intalnesc cu fetele: D, I, I, A, A . Prefer sa scriu asa deoarece e posibil ca pe cineva sa fii uitat sau sa confund deoarece a fost acum 14 ani.
A venit autobuzul si am platit biletele si am prins locuri aproape toti. Eu am preferat sa stau in picioare deoarece am considerat ca fetele sunt in masura sa stea jos. Oricum adrenalina, emotiile si gandurile erau mult prea mari sa simt ca stau in picioare.
Nu stiu exact ce s-a intamplat in maxi dar stiu ca reusisem sa facem soferul sa schimbe muzica din manele in ceva care aveam eu pe CD.
Ajungem in Sibiu ca acolo ne intalneam cu echipa din Bucuresti. Am reusit cumva sa ne intalnim deoarece pentru mine era prima data acolo si nu cunosteam bine orasul.
Am facut cunostiinta unii cu altii si incercam sa vad cu cine as putea sa comunic de acolo. La prima vedere eram foarte deschis dar era doar o fata a timidatii mele deoarece lupta cu mine sa sa scap de acest lucru. Vazusem cativa cativa baieti iar unul din ei parea ca ar fi liderul grupului, indirect vorbim, deoarece liderii lor erau adulti toti. Aproape eram si eu dar eu ma simteam mai bine in grupul de adolescenti. De aceea am acceptat sa fiu coordonatorul grupului dar sa nu fiu in echipa de lideri.
Din fericire nu am putut acest lucru deoarece totul era sa decurga intr-o directie care mie imi aducea satisfactie.
Am ajuns in tabara in mai multe transporturi. Tabara era superba, exact ce imi doream: natura multa, rau, fara semnal si o cabana incapatoare.
Ne cazam si ajung sa stau cu baietii din Bucuresti deoarece nu putea sta cu fetele. Am ales sa stau intr-o camera cu unul dintre barbatii care-l cunosteam inainte deoarece ceilalti pareau sa se inteleaga bine si erau apropiati de varsta.
Acest lucru curand s-a schimbat deoarece nu suportam sa avem timp morti si tot timpul am cautat sa fac ceva cu ceilalt(volei, plimbari, batai cu apa, jocuri de gandire, farse).
Prima zi a trecut repede deoarece am avut doua sesiuni in care sa ne cunosteam unii pe altii. Nu mai tin minte totul despre s-a vorbit dar stiu ca era legarura noastra cu natura. Era locul perfect pentru a vorbi despre acest lucru. Ce stiu ca imediat dupa prima sesiune intrebat ce facem incontinuare si am ramas dezamagit cand mi s-a spus ca timp liber dar fara nici o activitate.
Am rezistat cred ca 10 minute sa nu fac nimic si apoi am simtit ca trebuie sa fac ceva. I-am propus "liderului" din Bucuresti daca vrea sa ne jucam cu mingea si in cateva minute era aproape toti participantii pe terenul de volei. Am improvizat un fileu si doua ore si ceva ne-am distrat, suparat unii pe ceilalti si cunoscut unii pe ceilalti. Am incurajat fetele sa joace si ele fara a fi judecate si era un fel.de razboi intre Bucuresti si Sighisoar a volei. Erau mai multi ca noi dar nu conta. Ce conta era ca a inceput tabara si ne distram, ne bucur de natura si ne noi.
Dupa doua ore am fost chemati la mancare si toti eram mai grabiti acolo decat jucam volei. Am fost toti infometati iar timpul bun s-a continuat si acolo. Eram doua persoane care intr-un fel conduceam indirect, Eu si S. Unul cu ideile celalalt cauta persoane cu care sa le punem in aplicare.
S era un baiat care oriunde intra se facea placut in primele minute. Nu avea limite in a se distra sau a incercat lucruri. Ma refer la limitele bunului simt.
Dupa ce mancam petreceam inva 4-5 ore jucand jocuri de logica, mima sau altele urmate de pedepse. Unele mai provocatoarele, altele usoare... alese de cele mai multe dupa persoana care cadea in plasa.
Noaptile care au urmat nu s-a prea dormit deoarece fetele erau puse la incercare de tot felul de lucruri din partea baietilor. Murdarirea clantei de la usa cu pasta de dinti sau funingine.
Le faceam poze de pe geam deoarece baietii stateam deasupra si de pe balcon il tineam pe S de picioare iar el facea poze. Pe la 3 noaptea am batut la usa iar cand deschideau usa le faceam poze sau le stropeam cu apa.
Intr-o dimineata m-am trezit si le-am propus baietilor sa mergem sa facem miscare exercitii si sa alergam. S si inca 3 persoane am plecat la 7 dimineata. Am descoperit o mica cascada si cu peisaje superbe. Am petrecut acolo vreo doua ore razand, facand poze si putina miscare prin apa. Am promis sa le aducem si pe fete si asta am facut. In prima pauza am.plecat cu toti. Ne-am plimbat pana acolo. Cand am ajuns am pus la cale sa bagam pe.toata lumea in apa. Am inceput.cu liderul grupului sa-I luam.sotia si de acolo a inceput ".razboiul". Trei ore si ceva in care la sfarsit toti eram multumiti si randeam. Vreo doua persoane erau putin suparate pe noi ca aubfost bagate de doua ori si nu le era frig.
Ne-am intors acasa, ne-am schimbat si am zis hai sa mergem la rau plus pe un deal. Nu au vrut toti dar pentru ca am avut inca 3 ore libere am zis sa urcam pana sus deoarece a doua zi urma sa urcam pe.munte.
Am.inceput sa urcam, ajutam fiecare pe care puteam iar daca ramanea cineva in urma tot timpul ne asiguram ca nu ramanea singur(a). Ne-a motivat cum trei fete de 4,5,7 ani urcau pe picioare, maini, in patru labe chiar daca erau murdare de pamant. Pana sus nu au reusit sa ajunga toti decat 5 baieti care deobicei faceam nebunii. Cand ne-am uitat de acolo la priveliste am zis ca e clar ca trebuia sa fim acolo. Coborarea a fost la rapida, pe fund, cu cazaturi si plin de pamant din cap pana in picioare. Cand am ajuns aproape jos mezina era obosita asa ca am luat-o in spate si am dus-o pana la cabana. Pana acolo adormisem. Am inteles atunci ca e un lucru care-l fac bine si ca oamenii se simt bine cu mici exceptii.
In noaptea care a urmat din nou nu s-a dormit deoarece un cor de muzica populara venise in tabara si ei.  Am facut cunostiinta cu ei la masa si am decis sa stam cu totii in seara aceea. De fapt s-a facut noapte ca la ora 4 ne-am pus sa dormim. A doua zi impreuna cu liderii ca vom discuta cateva subiecte fete-fete, baieti-baieti. Ideea era sa facem diferit si sa mergem pe munte. Sa luam intai pranzul si apoi sa ne despartim si sa vorbim. Mi s-a dat responsibilitatea sa vorbesc cu baietii deoarece nu toti ar fi putut urca atat de mult.
Am urcat doua ore cu totii. Ne-am oprit am mancat impreuna si am decis ca baietii sa gasim un loc mai sus sa vorbim. Ne-am dus cat s-a putut de sus si apoi discutat vreo ora foarte deschis. S avea un dar de a vorbi despre subiecte serioase chiar daca avea doar 14 ani. A fost un timp minunat in care am luat tot felul de decizii chiar sa ne intoarcem acolo.
Am facut-o, anul care a urmat ne-am.intors dar ultimul pentru mine deoarece apoi au urmat foarte multe tabere cu alte organizatii.
A doua zi am plecat spre casa. Toti obositi si toti au dat raspunsuri pozitive despre tabara.
Dupa acea tabara a inceput o prietena frumoasa cu S in special din Bucuresti. Mai incolo si cu prietena lui care nu a fost in tabara dar pentru care scria un jurnal.
Din Sighisoara s-a dezvoltat o prietenie frumoasa cu A si A. Cu ele doua inca suntem in contact si vorbim.

A fost momentul in care am simtit ca e ceva usor si natural pentru mine. A fost prima tabara, conferinta, petrecere sau calatorie in care am fost implicat. Am plecat de la un simplu participant si am ajuns lider pe activitati sportive.
Sunt multumitor ca am descoperit acest lucru daca nu erau cei care au organizat si daca nu aveau incredere in mine.

De aici a inceput cei 12 ani in care verile dar nu numai erau destinate acestor evenimente si a fii implicat in munca cu copiii, tineri sau altele.

Eu, un nimic

Nu stiu de unde sa incep dar nu stiu nici macar ce trebuie sa scriu. Sunt multe ganduri, o avalansa de idei care creeaza un haoes in mintea mea. Prea multe lucruri care s-au adunat si nu s-a rezolvat deoarece nu am avut timp de ele. Poate ca nu am vrut sa le rezolv deoarece imi este mai usor de fug si sa ma ascund de ceea ce nu m-a facut sau ma face nefericit.

Este momentul in care stii ca ar trebui sa faci ceva dar nimic nu se leaga. Stiu ca daca voi lua pas cu pas trebuie sa schimb lucruri dar nu le fac deoarece imi plac scuzele gen voi rani pe altii sau ca totul e mai bine sa sufar eu.

Imi place mai mult lumea mea in care defapt ma distrug zilnic deoarece nu stiu ce vreau. Nu stiu ce imi place si ce ma multumeste. Nu vorbesc de fericire ca nu va exista acest lucru. Fac prea multe greseli si le repet intr-o viteza greu de oprit. Ma ranesc pe mine si parca imi place placere dar clar nu ma multumeste.

Imi place provocarile dar  nu stiu care sunt provocarile mele si care sunt ale altora. Uneori ar trebui sa-mi traiesc viata mea dar mintea mea e un haos. Traiesc orice viata care imi place cum suna si nu pot spune NU. E unul din lucrurile cele mai grele pentru mine deoarece nu sunt eu multumit, nu ma simt ca fac ceva care conteaza. Castig uneori mai bine, uneori mai putin bine, dar ce conteaza cand mintea mea e plina de gunoi care ar trebui aruncat dar ma incapatanez sa-l pastrez, sa-l savurez si uneori sa-l dau si la altii. Atat cat sa fac loc la altul.

Poate am nevoie de ajutor si mai mult ca sigur e nevoie dar cum? Cand? si Unde? toate aceste sunt controlate de mintea si actiunile mele. Ma mint ca fac bine dar cred ca ma distrug pe mine si tot ce am in jurul meu.

Aceasta e rezolutia zilei mele.

Esti tanar!

Inspirat dintr-o reclama a companiei Telekom am zis sa dezbat acest subiect!
Ce inseamna sa fii tanar? Cand incepi sa imbatranesti si cand se termina tineretea?

Esti tanar atata timp cat iti doresti de la viata dar nu ramai doar cu dorinta ci pui in practica!
Esti tanar atunci cand inima iti bate pentru altceva decat bani si bogatii!
Esti tanar atata timp cat in suflet ai mai multe multumiri decat regrete!
Esti tanar cand te trezesti dimineata si zambesti ca e o alta zi binecuvantata!
Esti tanar cand o iei de la zero indiferent de situatie!
Esti tanar cand ai puterea de a te accepta si a transforma viata in ceva benefic!
Esti tanar cand varsta nu e ascunsa in spatele machiajului!
Esti tanar cand poti sa spui cuvinte frumoase celor din jurul tau!
Esti tanar la 18, 30, 45, 60 sau chiar 70 de ani deoarece nu ai renuntat sa inveti si sa te bucuri de viata ta!
Esti tanar cand prezenta tinerilor nu te deranjeaza!
Esti tanar cand esti gata de provocari!
Esti tanar cand accepti ca poti invata de la oricine indiferent de varsta!

Acestea sunt doar cateva exemple in care eu am regasit tineretea. Stiu ca sunt mult mai mult si totul e o parere personala. Tineretea nu tine de ani ci de suflet si gandire. Acestea ne motiveaza sau dezarmeaza in fiecare zi!
Batranetea incepe cand incepi sa critici pe cei ce incearca si cand renunti de a invata ceva nou!
Batranetea incepe cand nu accepti ca cineva mai tanar s-ar putea sa fie mai bun ca tine in scurt timp!
Batranetea incepe cand invidiezi mai mult decat incerci sa te schimbi personal!

Sunt cateva ganduri ale zilei de astazi! Daca v-au placut scrieti-mi iar daca nu v-au placut aruncati cu ale voastre cuvinte! Astept aprecierile dar mai ales criticile!
O zi minunata!

Tu ai iubi o persoana ca tine?

Ne dorim sa fim iubiti de cat mai multi oameni! Vrem sa n-i se doveasca acest lucru daca se poate. Filtram oamenii din jurul nostru in functie de ceea ce simtim si vedem ca pot face pentru noi. Dar niciodata nu ne uitam ce putem face noi pentru ei!
De cele mai multe ori nu o gasim usor sau deloc. Sunten dezamagiti deoarece nu intelegem de ce!
- Eu as iubi o persoana ca si mine? Sunt eu una din persoanele cu care as dori sa interactionez sau chiar mai mult?

Niciodata nu mi-am pus intrebarea aceasta! Pana de curand cand vorbeam cu un cunoscut si imi spunea ca isi cauta de foarte mult timp o partenera dar nu gaseste!

Dar totusi daca raspund la intrebarea aceasta as putea fii cinstit? As vedea si partile bune sau mai putin bune? As cantari ce nu fac moral in viata mea?Deoarece multe dintre nu le stie nimeni sau foarte putin oameni!
Am inceput sa-mi raspund la aceste intrebari singur si cu cat ma duceam mai adanc, cu atat ma uram mai mult! Cu atat de mult imi dadeam seama ca am de imbunatatit sau sa schimb! Dupa ce voi termina analiza din punctul meu de vedere voi cere ajutor din exterior. In felul acesta pot vedea o parare din afara.

Totusi cred ca de multe ori ne asteptam de la ceilalti sa accepte prea multe lucruri de la noi! In acelasi timp cerem si ei sa lase de la ei pentru a-i accepta. Iar in modul acesta nu este castig pentru toti!

O zi minunata va doresc!

De ce sa ne iubim adolescentii?

Adolescenta e una dintre cele mai frumoase momente ale vietii. E momentul in care simtim ca suntem stapani pe viata noastra iar motivatia ne este deasupra norilor. Este greu sa ne opreasca cineva in a face ceva. Vrem sa descoperim orice si sa facem doar ce vrem noi. In cele mai multe cazuri luam decizii care ne influenteaza pe toata perioada vietii.

Cu totul ca multi dintre adolescenti iau decizii gresite sau iau decizii fara sa se consulte cu cineva cu mai multa experienta, nu trebuie sa ne oprim din a iubi sau a ne interesa vietile lor. Toti am trecut prin aceasta perioada.

Adolescentii sunt doar niste copii mai mari care copiaza adulti sau imprumuta lucruri de la diferiti adulti si incearca sa-si defineasca o personalitate. Pentru aceste lucruri noi trebuie sa-i sustinem. Prin exemplu propriu trebuie sa-i educam in modul in care vrem sa se dezvolte. Trebuie sa-i incurajam sa se documenteze despre orice si sa dezbatem cat mai multe subiecte chiar daca uneori n-i se par subiecte tabu.
Unul din subiectele tabu, despre care parintii incearca sa fuga este sex-ul. Ar trebui cu mult inainte de adolescenta sa se vorbeasca despre acest lucru. Ar trebui prezentat orice detaliu ca si un lucru normal iar copilul/adolescentul sa aiba informatii destule sa se decida. Daca nu facem acest lucru se vor gasi altii sa-i invete catre avantajul lor sau vor ajunge pe internet si in punctul acesta nu prea sunt idei obiective decat subiective.

Adolescentii sunt primii care ne provoaca ca si comportant si nu numai. Ei nu vor accepta ideile adultilor si e greu sa comunicam cu ei. Ei sunt cei care ne dau dureri de cap, insomnii si momente in care ne dam seama ca uneori ne depasesc la diferite subiecte.

Ei ne par nesimtiti si uneori chiar sunt dar totusi asta inseamna sa invatam sa ne modelam dupa ei si sa dorim sa gandim ca ei. Energia lor, libertatea lor ne fac uneori sa oftam ca ne-a trecut vremea.

E totusi momentul in care multi dintre adolescenti cad in depresii si nu comunica cu noi. Ne indeparteaza de ceea ce stim de ei deoarece li se pare ca e o parte intima a lor,. Le este greu sa discute cu parintii sau cei putin mai maturi ca ei deoarece nu s-a intanplat acest lucru inainte.

Totusi merita sa-i iubim? Da !!!!! Trebuie sa-i iubim, sa-i educam cu limitele care le avem si sa-i incurajam deoarece au sa o sansa buna sa-si traiasca viata cum doresc. Nu trebuie sa le bagam in cap doar bani de cand sunt mici ca deobicei asta le vor invata pe zi ce trece. Noi trebuie sa-i invatam despre libertatea si ce inseamna sa te dezvolti  iar ceea ce sunt ei sa castige tot ce isi doresc!

Adopta un adolescent si investeste in el chiar daca de multe ori iti vine sa-l lasi sa doarme pe presul de afara. Va veni momentul in care va spune acesta e omul care m-a descoperit!

O zi plina de adolescenti va doresc!